această liniște
oarecum tumultoasă
mi-a redat nepăsarea
știu eu,
resemnarea șlefuindu-mă
diamant
tăind pofta de drum
a prea multor vise
zdrobite în fiecare temelie
de mai aproape
mai mult
mai curat...
nu mai vreau să schimb
nimicul din jur...
las curgerea vremurilor în voie
la capătul capătului
alt Noe
iși va implanta o pereche de branhii
sunt tristă
soarele meu e bolnav
otrăvit de întunericul
unui alt univers
are o criză de fiere...