locuim alături. casa ta are storuri albastre a mea niște pete de igrasie sub tapetul în caligrafie. când plouă la mine e zi la tine e noapte. aceeași lună îți aduce greieri îmi aduce lupi.

ceva se naște o dată la fiecare oră în fisura dintre zidurile despărțitoare. un fir de mucegai sau o plasă de omidă. la mine sună ca tinicheaua la tine ca o carne desprinsă de os. același geamăt filtrat diferit.

tu ieși la trei. eu la șase. am, pm. în scară tălpile mele se suprapun inexact urmelor tale. de praf ale mele. de iarbă strivită ale tale. dacă pardoseala ar fi un negativ din colaborarea noastră neștiută și licențioasă ar ieși un art print.

odată pragul meu mirosea verde. în ziua aceea te-am auzit prin perete cum ștergeai praful de pe tocul ușii tale.

nu știu cum arăți. pot bănui că porți pantaloni evazați după felul în care foșnești. eu nu scot niciun sunet. ai putea bănui că nu exist.

într-o zi am și pm se vor suprapune pe neașteptate ca urmele noastre contrare. ne vom izbi unul de celălalt. vei mustra printre dinți vântul vremea uscată și drumul cu iarbă pălită de o parte de alta. vei trânti ușa pe mine. voi ploua metalic.

în fisura dintre zidurile despărțitoare fluturele își va croi drum spre luna mâncată pe jumătate de lupi.
nu se va întâmpla nimic extraordinar. doar că din clipa aceea vom locui împreună.

___
Copyright Adela Setti