Declinul lui Napoleon

Ce roman a mai fost și viața lui! Dacă nu ar fi existat, istoria Franței ar fi pierdut mai mult de jumătate din capitolele de bază. Dincolo de aura Împăratului, despre ,,căpcăunul din Corsica” se cunosc cele mai inedite amănunte: în timpul campaniei din Italia, timp de 5 zile nu și-a scos cizmele din picioare; după victorie a dormit în schimb 36 de ore; la doar 26 de ani devine general, la 30 reușește prima și singura lovitură pur militară din istoria Franței, la 36 de ani devine împărat, la 40 stăpînul lumii, la 44 de ani cade; pentru un cîștig militar promite să se convertească la mahomedanism; în 1800 au loc două tentative de asasinat la adresa sa. Nici una nu reușește, Napoleon mai avea zile. Bonaparte petrecea 10 minute să mănînce (începea cu ultimul fel și termina cu primul), se păta pe haine ca un copil, citea foarte mult și cînta fals. Somnul nu dura mai mult de 4-5 ore și nu dădea nimănui voie să-l trezească pentru vești bune; secretarii aveau ordin să-l scoale doar pentru a-i comunica lucruri proaste.
La întoarcerea sa din Elba, Napoleon plănuiește celebra bătălie de la Waterloo. În dimineața zilei de 20 martie 1815, Parisul se deșteaptă fără rege și fără guvern, după ce Ludovic al XVIII-lea, cel care îi luase locul lui Bonaparte, fuge în pribegie. Reîntors din primul exil, împăratul este dus pe brațe la palat de mulțimea care îl iubea. În același timp Rusia, Anglia, Austria și Prusia semnau un nou tratat de alianță. Lua ființă cea de-a 7-a și ultima coaliție împotriva Franței. Franța dispunea de 360.000 de soldați, iar coaliția de cca 1.000.000. Napoleon pierde bătălie după bătălie inclusiv pe cea de la Waterloo. ,,La Waterloo începînd cu mine nici unul nu și-a făcut datoria”, spunea împăratul. Această bătălie de mîna întîi a fost cîștigată de un general de mîna a doua. Silit, abdică pentru a doua oară și este trimis în exil pe insula Sfînta Elena, unde petrece 5 ani, 6 luni și 18 zile. Pentru paza unui singur om guvernul englez a trimis pe insulă 493 de ofițeri, 2.784 de soldați și 600 de tunuri. Chinuit de boală moare în mai 1821. Mormîntul său a stat 19 ani fără nicio inscripție. Atîtea războaie a dus împăratul încît se spunea că ,,bătîndu-i mereu, Napoleon își învățase adversarii să se bată”. Cînd cîștiga cu prețul a zeci de mii de morți spunea: ,,încă o victorie ca asta și sunt pierdut!” Napoleon a fost pentru Franța ceea ce nu a fost Hitler pentru Germania, Stalin pentru Rusia, Carol I pentru România. Pe toți aceștia îi poate egala cel mult un Talleyrand, sau ,,un rahat în ciorapi de mătase”.