O durere cumplită mă macină. Ies o clipă, poate aerul o să-mi adie sufletul, să-l scape din închisoarea trupească. Dar durerea nu vrea să înceteze. Continuă să îmi frământe trupul. Cred că îmi este foame, dar nu pot suporta mâncarea,mă dezgustă. Astăzi nici măcar nu te pot privi. Nu te vreau nici pe tine. Nu vreau nimic. Nici măcar o floare. Ce să fac cu ea?
Să o las să se usuce? Să piară alături de mine?! Nu, păstreaz-o tu! Las-o să crească în grădina ta, poate se tranformă într-un vis ce mă poate alina. Azi nu mă poți împăca.
O să te sun.