Pușkin aprinde lampa
Moaie pana în albastru
Cuvintele pe care le scrie
Sunt o simfonie perfectă
Ca un descântec
Iubita mea doarme-n brațele
unei femei necunoscute care
o biciuiește adesea.
Bărbatul meu râde
dinții îi strălucesc pe pielea arsă
Alexandr iși vede-n continuare de scris
Þestoasele se înmoaie
în albastru de metilen
Când Pușkin stinge lampa.