Am să mă-ntorc pe același drum
printre copaci cu frunză deasă,
amurg de toamnă...Pe același drum
am să mă-ntorc acasă.

M-așteaptă bunii mei pe prispă...
Îi văd cum rîd de nepoței,
iar într-un colț plînsă și tristă
m-așteptă mama,la pieptul ei.

În fața casei,un nuc bătrîn
m-așteptă să m-ascund de soare;
verde,cîntă așa de lin...
am să-l ascult,privind în zare.

Apoi cărarea din grădină
se-ntinde șmecheră prin vie,
o iau de-a dreptul prin țărînă-
să simt cum talpa mi-o mîngîe.

Casa parcă m-ar cuprinde
cu tot cu ani în al ei sîn;
Pe pat zac vise prăfuite...
n-o fi știut că am să vin.

Ah!cireși cu floare albă,
Vă văd în vis de-atîtea ori,
am să vin, nu știu...degrabă,
într-un tîrziu cu veșnici zori.