Împarte-mă în două dacă pleci
și lasă morții ce nu iei cu tine,
păstrează-mi ochii ca să îți trezesc
la viață, corzile de mandoline.


Și lasă-i negrul gândurilor mele
să țeasă giulgiu amintirilor ce dor,
ia-mi galbenul din vise-n buzunare
și-mprăștie-l cu dreapta pe un nor.


Cu galbenul și ochii dar la tine
poate așa am să trăiesc o clipă
în cântece de dor cântate-n ceruri
și-n buzunarul tău ca o aripă.


Aș vrea decât iluzie să-i fiu,
fecioară-n alb în șubredul ei dric,
ia-mă cu totul dacă vei putea
căci morții nu mai vreau să-i dau nimic.....


26 mai 2008