am rătăcit
prin oameni și orașe
toate s-au terminat fără fericire
s-au șters, așa cum s-au șters stele pe un cer întunecat

vin norii dragul meu, norii grei tomnatici
ascult vântul. de departe se simte ucigătoare de inimi
toamna


îmi vei spune încă e cald
la noi înfloresc trandafiri și te cred că e cald
numai sufletul mai răcește la câte-o simțire
numai sufletul știe
dacă mai e ceva de știut
pe urmă vine ziua de mâine
când trebuie să uiți
amintirile sunt o țigară fumată până la filtru

nu știu câte din mine mai sunt ale mele
iremediabil îmi pare doar timpul trecut
verbele mele îl au
se nasc în el dintr-o eroare
așa cum din tine râmane la fel
timpul trecut



mi-am ratat viața, știu asta cu certitudine
era altă poezie în care aș fi explicat
aici însă doar despre mine