.........
jucărie veche
uitată
îmbătrânită subit
zace pe genunchi...
nu-mi regăsesc rănile
altădată vii
mă strivesc pereții
în curte sub nuc
ocrotitor și amar plutește verdele în aer
plumburiu
fulgere calme spre ochii mei...
masa
din lemn de nuc
spălată an de an de ploi albe curate
dorite ca mana...
cuțitul taie parcă vremea-n două
o parte azi prea crudă-nouă
una veche
cu miros de busuioc din subțioara bunicii
jucăria mea prea nouă-pufoasă
ce-îmi răsfăța privirea pofticioasă,
usca și lacrimile pe obrazul prăfuit
zgaiba din genunchiul
zdrelit de piatră...
copilărie


ai fost odată!