Peste...Poate...Când? O lume aproape invizilibă se deslușește în fiecare moment al vieții noastre. O noapte, încă o zi de necaz sau bucurie!? Cum e pentru fiecare doar el știe.În fine, ideea e că ziua de azi nu se gândește la cea de mâine, la fel ca și noi oamenii, nu ne gândim la altul, doar nouă să ne meargă bine.
Oare cum va arăta lumea în zece ani? Va exista un trai mai bun pe pământ sau nu?
Realitatea mă duce cu gândul că într-o zi dacă nu evoluăm spre bine vom cădea într-un abis neîndurerat, murdar.
Uneori visele ne joacă drumul nostru de eliberare și nici nu ne putem da seama când vom putea explora liniștiți mireasma iubiri pământului, doar ca s-o înflorim din nou cum era cândva în zeci de mii de petale arginiti. Acum toate aceste flori sunt uscate-n amurg, călcate-n zori și aruncate deoparte, nici măcar strânse cum ar trebui. După cum am și zis, sunt doar vise, iar acestea nu se îndeplinsec tot timpul când vine vorba de schimbare. Pentru că mereu va fi euforie pe pământ, limpezimea gândiri va piere.
De aceea trebuie ca în aceste momente ale vieții noastre să avem grijă de natură, animale, de noi în primul rând cum se cuvine.
Oare lumea chiar nu realizează că face greșeli? De ce ne dăm seama de aceste lucruri pe care le facem, atât de târziu, după ce le-am făcut!? De ce nu putem gândi înainte de a face unele chesti care nu ar trebui făcute?
Lumea în jurul nostru chiar se bizuie că va fi salvată de cineva? Se pare că nu își dă seama că dacă nu face nimic ca să îndrepte lucrurile, lumea verde nu va mai exista, poate doar ce-a artificială...
Nu mulți sunt interesați decât de vorbe nu și de fapte. Nimeni nu face nimic!
Oare chiar vor dispărea imaginile frumoase făcute de minunatele flori cu încântătoarea lor mireasmă, pomii cu fructele lor zemoase, copacii ce ne țineau umbră cândva, pajiștile pline cu oi, soarele înflăcărat, apa răcoritoare, curcubeul în culori, norii de pe cer!?
Eu nu cred că vor dispărea aceste lucruri deosebite deoarece lumea își va deschide ochii si va face fapte istorice cum a făcut și până acuma însă totul depinde de noi cum facem viața strămoșilor noștri, bună, plină de chin sau deloc.
Orice s-ar întâmpla speranța moare ultima desigur, nimic nu ar trebui să ne doboare pe pământ fiindcă viața îți poate oferi multe posibilități spre care să ne îndreptăm, doar să deschidem ochii deoarece la fel ni le și poate lua.