Și am mai prins cu degetele verii
Vreo două gânduri ce îmi dau târcoale
Și îmi îmbată dorul cu albe rotocoale,
Tivite pe la margini de negurile serii.


Sculptate sunt în mine atingerile tale,
Sălbatic visul umblă pe-ngustele poteci,
Îmi vii în prag de noapte și-n zorii zilei pleci
Și-mi împletești șuvițe cu fire de culoare.


Și brațele așteaptă zadarnic întâmplarea,
Iar liniile-n palmă și ele-s răzvrătite,
Prin față mi se plimbă unduitor ispite,
Prin degetele verii se cerne nerăbdarea.

11 august 2008