nu pun ceasul sa sune in fiecare seara. si asa sunt dimineti, majoritatea, in care ceasul suna, suna, suna pana cand sunetul intra in mine si ma ridic sa il opresc si ma pun in pat din nou. dar nu adorm, fiindca efortul de a cauta pe intuneric un pix, a-i potrivi varful in gaura din care pornea butonul de oprire si a-l pune pe off, ma trezeste.

stau in pat si ma bucur. ca traiesc. da. sunt nopti din care nu credeam ca mai scap. EI sunt din ce in ce mai puternici, mai reali. simt o oboseala placuta -- normala dupa o lupta asa grea. si stau si savurez aceasta oboseala. nu ma gandesc la noua zi. zambesc. traiesc.

nu-mi place sa imi amintesc, dar ma tin minte, schimbat de parca nu as fi eu, in pat la 5 ani si multi ani dupa, cum adormeam de oboseala, chinuindu-ma sa-mi tin ochii larg deschisi sa-i vad. si dupa ore de asteptare usile se miscau, peretii tremurau si... intr-un sfarsit adormeam lipsit de aparare, transpirat, predat total, suparat pe lipsa mea de vointa. imi aduc aminte si de lumina rosie legata la un transformator mesterit de vecinul meu. lumina aia rosie e ca un far prin noptile copilariei mele.
cand si de ce intr-o noapte am adormit cu spatele la usa fara teama, nu imi amintesc. s-a intamplat pur si simplu, si in cazul asta nu imi place sa tai firul in patru. oricum, acum lupta e egala. imi place sa adorm repede, sa nu ma slabeasca ganduri sau amintiri de demult. dar nu sunt mereu EI. uneori sunt ELE: frumoase, triste si reci. unele mai luminoase, altele mai sterse, dar intotdeauna gata de lupta. si ce lupta apriga, dar linistita, fiindca intotdeauna sfarseste cu mine iubindu-le si cu ELE iubindu-ma... atat de fierbinti si dragi. pe toate le-am iubit si le iubesc si acum, dar doar in vis.

si se poate sa fie doua, trei intamplari intr-o noapte. sau EI sau ELE, altceva nu exista, nu visez. si ultima batalie inainte de a suna ceasul e si cea cu care ma trezesc. si ma gandesc ca daca ELE sunt din viata mea de mai demult sau de acum, probabil ca si EI sunt reali dar nu-i recunosc inca fiindca nu le-am vazut in vreo noapte fetele. eu le spun DEMONI si ziua sunt cei mai periculosi, fiindca nu-i vad printre atatea de facut si de gandit. ma rog LUI sa ma ajute ziua, fiindca noaptea inca ma descurc...

dar daca ELE sunt demonii? ce o sa se aleaga de mine?!...