"Mă numesc... Slo-bo-zea-nu...". Mădălin Slobozeanu. Are 10 ani și e autist. "E el cu lumea lui , îmi explică mama, Sanda Slobozeanu. A trebuit să-l învăț orice, să-l iau de la zero cu toate. Nu știa că sunt mama lui, de exemplu”.
Pentru a-l face să înțeleagă, doamna Slobozeanu e nevoită să îi repete un lucru de mai multe ori. Se folosește de imagini și prăjituri, de orice îi atrage atenția și de orice îi place băiatului. "Este o muncă titanică, dar este singurul copil și trebuie să-l fac să se descurce cât de cât de unul singur", spune doamna Slobozeanu.

Până să îl învețe că ea e mama lui, femeia a muncit un an de zile. I-a explicat că o mamă e cea care îl iubește, îl mângâie și are grijă cel mai mult de el. Dacă ar vrea cineva să-l întrebe ce înseamnă dragoste maternă, Mădălin n-ar putea să răspundă: "Ar trebui să lucrez eu, să-i repet de câteva ori întrebarea și să știe că întrebarea asta are un răspuns", povestește mama. Totuși, Mădălin a înțeles și exprimă totul prin gesturi, căci fără să îl învețe nimeni, îi sărută natural mâna mamei.

Dacă îi place ceva, Mădălin fixează obiectul din privire sau îl arată cu degetul și spune: "Vrei, vrei..." Pentru el, persoana I nu există, totul e la persoana a II-a. "E un fel de spectator", mă lămurește doamna Slobozeanu.

Cu toate că este autist, copilul merge la școală. E în clasa a II-a, la Școala Generală nr. 7 din Fetești. La început nu înțelegea de ce trebuie să meargă la școală.
Doamna Slobozeanu i-a explicat că va învăța să citească și să socotească. Și copilul a învățat. Când a trecut în clasa a II-a, Mădălin iar n-a mai înțeles care este rostul mersului la școală. Stăpânea deja cititul, adunările și scăderea. La început, el nu prea voia să comunice cu doamna învățătoare: Mădălin consideră inutil să vorbești cu cei din jur. Doar prin intervențiile doamnei Slobozeanu, care l-a încurajat, Mădălin a început să-i mai răspundă doamnei la întrebări. Practic, Mădălin are nevoie de un "traducător" care să penetreze lumea lui. Așa că doamna Slobozeanu stă cu el la ore zi de zi, insistă pe lângă băiat să răspundă de câte ori știe ea că băiatul cunoaște răspunsul, iar când el obține un "Foarte Bine", mama îi cumpără ceva bun: așa realizează că e bine să continue.

Problema lui Madalin este că nu știe să comunice. "Am citit o poveste unde era vorba de o vulpe care a furat pentru un lup niște clătite. Și pe el l-a amuzat că lupul mânca clătite și a fost prins și l-au bătut, iar el îmi arăta prin gesturi: "Bătaie, bătaie.." Deci, cât de cât a înțeles. Dar nu știe să redea povestea", spune mama.
Când Madalin a învățat să socotească, a priceput repede adunarea, însă scăderea nu o înțelegea deloc. La început, femeia a cumpărat banane, cuburi de ciocolată, orice știa că îi place băiatului, dar nimic nu i-a captat atenția. Până într-un târziu, când copilul a văzut într-un magazin bomboane în formă de gărgăriță. Cu bomboanele gărgăriță a învățat Mădălin Slobozeanu scăderea.

Condiția de a avea grijă de Mădălin, este ca doamna Slobozeanu să intre în lumea lui: "Nu reușesc cât aș vrea, pentru că uneori îl înțeleg, alteori nu. Dar sunt momente când intuiesc. Cred că asta mă ajută pe mine, intuiția."
Câteva informații despre cum să-l îngrijească a aflat când i s-a pus diagnosticul, dar puține și insuficiente. Fără ca medicul să îi explice ceva, a trimis-o la Fundația "Sfânta Margareta", iar acolo i s-a vorbit în treacăt despre autism. Apoi, asistenta care a făcut tomografia a pus-o în legatură cu o mamică care, la rândul ei, avea copilul bolnav de autism: "Și-a dat seama că nu știu ce înseamnă, pentru că eram afectată, dar nu eram îngrozită de diagnostic", povestește doamna Slobozeanu.

Acum, familia trăiește din 300 RON ( 3 mil. de lei vechi), bani primiți pentru că doamna Slobozeanu este asistentul personal al lui Mădălin. Mai exact, ia un fel de pensie, căci autismul e încadrat ca gradul I de handicap. De când a aflat de boală, mama a renunțat la serviciu. Tatăl a fost călcat de tren în 1985 și a lucrat totuși până în 2000 la fabrica de conserve din Fetești, însă fabrica a dat faliment. Acum, de angajare nu se mai pune problema, fiindcă omul abia mai merge, așa că stă acasă și speră să strângă bani să își facă o pensie medicală.

Medicamentele, cu toate că pe băiat nu îl ajută decât să se liniștească și să se concentreze, costă 9 milioane de lei vechi pe lună. Până acum câteva luni, familia Slobozeanu le primea gratuit de la Casa Județeană de Asigurări de Sănătate, dar, de la o vreme nu i le mai dă nici o farmacie, iar posibilitatea de a i le cumpăra nu există. Deja, de câteva luni, Mădălin Slobozeanu nu mai ia tratament, așa că orice ajutor este binevenit.

(Adresa lui Madalin este: str. Calarasi, bl 3 scara B ap 7, Fetesti – Ialomita,
e-mail sandaslobozeanu @yahoo.com,
telefon 0726675510)