Observații

de Mirela Andi


De-a lungul existenței mele
Am observat
Și m-am gândit că
Ar trebui să țin minte că:

Te poți înțelege cu toată lumea, esențial este să determini cu precizie intervalele de timp și împrejurările în care să te vezi cu fiecare.

Am observat că:

Deși iubirea face oamenii mai buni, întâlnim prea mulți oameni răi în jurul nostru.

Am observat că:

Dacă poți spune o vorbă bună, trebuie s-o spui fără ezitare, iar dacă nu poți, atunci e mai bine să taci. Dar gândește-te de două ori înainte de a spune o vorbă rea.

Am observat că:

Rănile sufletești sunt mai rele decât cele fizice. La acestea din urmă poți prevedea termenul de vindecare. Și fiindcă nu s-a inventat încă medicina sufletului, pentru tămăduirea rănilor sufletului se apelează la cele două leacuri tradiționale: iubirea sau uitarea.

Am observat că:

Sunt zile în care arătăm mai bine și altele în care arătăm mai rău. Diferențele sunt sesizate doar de cei pe care îi interesăm cu adevărat. Adică, adesea, numai de noi.

Am observat că:

Minciuna poate fi acceptată, dar nu pentru a te salva pe tine dintr-o situație dificilă, ci pentru a nu pune pe alții în situații dificile.

Am observat că:

Atunci când îți încalci principiile simți nevoia să te justifici.
Dacă ai conștiință, o faci față de tine. Dacă n-ai conștiință, e mai simplu: te justifici doar în fața altora.

Am observat că:

Prea mult noi, oamenii, așteptăm recompense, chiar dacă n-o spunem pe față. Dar, fie în speranța unei recompense, fie în lipsa acesteia, dacă poți face un bine, fă-l neîntârziat.

Am mai observat că:

Am ajutat pe cineva, care, atunci când i s-a ivit oportunitatea, m-a pedepsit pentru fapta mea, înșelându-mă.

Și m-am gândit că
Ar trebui să țin minte,
Dar n-am ținut și

Am continuat să mai ajut și pe alții, care, atunci când li s-a ivit ocazia, m-au înșelat, de asemenea.

Și astfel am observat că:

A trebuit să mă apăr de acuzația că n-aș avea capacitatea să învăț din propriile-mi greșeli. Reproșul era cam nedrept, atâta timp cât eu consideram că greșelile nu fuseseră ale mele...

Și am mai observat,
Gândindu-mă că
Ar fi bine să țin minte că:

Există și bărbați cărora, atunci când vine vorba despre dimensiunile iubirii, nu le fuge gândul automat la 90-60-90.

Am mai observat că:

Iubirea este întărită de reciprocitate, dar nu și condiționată de aceasta.

Am mai observat că:

Este îndeajuns să te știi iubit sau măcar simpatizat. Adorația ar fi prea mult, căci ea este hărăzită numai zeilor. Mai curând sau mai târziu tot se va afla că nu ești zeu.

Am mai observat că:

Iubirea nu poate fi constantă, iar variabila nu depinde atât de reacțiile ființei iubite cât, mai cu seamă, de propriile tale trăiri interioare.

Am mai observat că:

Iubirea nu poate fi adevărată sau falsă. Ea este sau nu este...

Am mai observat că:

Nu trebuie să ne fie rușine de iubirile noastre care isprăvesc prost și să le renegăm apoi, ci să rămânem cu sufletul împăcat că ne-am împlinit, fie și pentru o perioadă numai, harul cu care am fost înzestrați — acela de a iubi.

Am mai observat că:

Până la urmă, iubirea neîmpărtășită moare. Este o moarte totuși parcă ceva mai acceptabilă decât moartea unei iubiri realizate. Aceeași deosebire ca între regret și deziluzie.

Am mai observat că:

A-ți visa ființa iubită este cel mai frumos dar din partea divinității.

Am mai observat că:

Iluzia iubirii are momente când este mai înălțătoare decât iubirea însăși... Dar ce te faci când vine momentul adevărului?

Am observat mai de curând că:

Există și unele iubiri, cu nimic mai prejos decât altele, care se finalizează doar printr-o privire, un zâmbet, o strângere de mână...

Am observat
Cu minuțiozitate toate acestea
Și încă multe altele.
Și-ntr-atâta m-am preocupat să le țin minte
Încât, atunci când am izbutit, în fine,
Să mi le fixez în minte
Și mă pregăteam să le aplic cu rigurozitate,
Mi-am dat seama că,
Timpul ce-mi fusese pus la dispoziție
Tocmai se epuizase...