M-ai lasat sa imi iau zborul din cuibul asta pe care incepusem sa-l conturam impreuna. Trecusem cu bine peste multe, asta pana cand tu ai inceput sa minti...sa ma minti cu atata usurinta, dar nu numai pe mine, ci si pe cei din jurul tau. Te inteleg daca vroiai sa te razbuni pe mine sau sa ma faci sa sufar doar pe mine...ai reusit...dar de ce si pe ceilalti...?
Nu ti-am putut intelege actul nesabuit atunci, nu te credeam in stare de asa ceva...asta pana in momentul in care ai trantit cireasa pe tort...sau ai varsat paharul ce se umpluse atat de repede, desi nu imi doream acest lucru...deloc caci te iubeam mult si eram in stare sa fac orice pentru tine, am incercat si marea cu degetul pentru tine...dar nimic...
De ce ai facut asta...? de ce? te intreb pentru ca nu pricep dorinta ta morbida de masochism, dorinta ta de a-ti vedea prada macinata de moarte, asa ca un os putred dint-un cimitir cu gropi comune pe care l-am vazut mai ieri si care mi-a adus aminte cu scarba de tine.
Te-ai dat drept mort in fata mea ca mai apoi sa reinvii si sa incerci sa ma faci sa ma intorc in cuib?
Pacat, caci eu acolo nu mai intorc acum nu mai e un cuib, nu mai e nimic, tu l-ai stricat, tu cu pasiunea ta grea. Acum nu mai e decat un morman de gunoi pentru mine, un gunoi cu un miros greu, de statut asa, ca tine...
Pleaca nu te mai vreau, nu te mai vreau, nu te mai cunosc, nu te mai doresc. Gaseste pe altcineva, dar te rog...macar de dragul meu sau a ceea ce am trait impreuna...nu o tortura.



Daca asta vrei,
atunci mori din nou...