în călcâie goale merg pe sticlă spartă
cu degetele goale sparg sticla dreaptă din fața-mi
mi-e frig și tremur în corpu-mi de faianță
și rece e faianța
pe unde cu degetele goale calc capuri moi de ghiocei
și îi prefac în sticlă spartă
în călcăie goale merg pe sticlă spartă
bucătăria asta îmi dă senzații tari
O, Nietzsche... de ce ea e podul
și nu rușinea în fața maimuței?
în călcâie goale merg pe sticla spartă
e timp de-atunci, e vreme
sticla însă tot spartă rămâne
popoare ucid dumnezeul și îl masturbează
și din semina lui își construiesc viței de aur
beau sânge ei și nu se mai satură
casa de nebuni deja a încercat să fugă
să construim oare podul spre supremul?
nervosul pod de oameni tot mai liberi și singuri
nu de oameni de un om de ea
e joaca
lirica e moartă moșneagul cel cu barbă albă
din energie pură de mult și el...
noi suntem dumnezeii. ea este dumnezeul...
noi suntem lumea noi suntem părțile
noi suntem calea noi suntem podul
cum de ei nu înțeleg?
li-i mai ușor oare? da e corect
adevar nu e sunt cioburi sparte de sticlă
în călcâie goale merg pe sticlă spartă
se face cald mai bine noaptea-i pe sfârșite
O, Nietzsche... tu sărmanul
eu nu o să număr minutele
îmi mulțumești? pentru ce?
Taci! te rog Taci!
de ce îți bați joc de mine? ce ți-am făcut rău?
se reîncepe...
...
simt sub talpe cioburi moi de sticlă
un yog ofensat a rămas privindu-mă
cum moi se fac cioburile de sticlă
sub călcâiele mele goale
prea patetic de ajuns cartușile au fost schimbate
intenția literară e prea vădită ar trebui o literatură nouă
O, Nietzsche... tu doar mă știi...
=) [animalic]
muzica sferelor o să ne salveze pentru perioade
nedeterminate de timp
alchimiștii o să se mire de aurul nostru
de sfârșit de zi de august de pe piele păr și soare
buruienile înalte o să ne îngroape în cimitirul lor
precum au îngropat sutele de morminte uitate
de vreme coca-cola narcomani și industrie
...
râurile de metal nu o să ne dea voie să trecem
peste
poate că e mai bine
dumnezeul meu-eu crede așa
pe al meu precis că nu-l ucideți
precum robinson nu a putut să-l câștige pe al lui vineri
aici nu puteți aveți mâini scurte
nu-l mai găsiți așa ușor pe troțki
Ha-ha! v-ați prins! sunt mai sus
mă piș jos și-s bucuros și-s lună și-s soare și-s eu
Ha-ha! eu merg pe cioburi moi de sticlă în călcâie goale
vă las în urmă în urmă și zbor și sunt liber
Ha-ha! sunt liber de voi! sunt liber!
mă uit la voi de pe pod și-mi vine-a râde
Ha-ha! sunt sus! și nu-s icarul vostru!
eu sunt icarul propriu!
mișei și urâciuni!
mă bucur sincer umplu mă fac iar cald și bine
când mă uit iar la voi iar voi râdeți de mine!
Ha-ha! v-ați prins! și gata nu mai puteți fugi!
...
eu calc pe sticlă spartă în călcâie goale
și nu mă tem
eu joc
sunt plin în jocul meu