aproape de miezul nopții împătuream pijamaua cu buline roșii

tu nici nu cred s-o știi

mirosea a somn, a cald și culcuș între perne,
motivație de-a deschide fereastra spre afară, cînd liniștea are mereu luminile închise la ora asta

dar am căutat s-o ascund
într-un sertar cu amintiri

străin, un bilet vechi m-aștepta emoționat, mi-a zvâcnit între tâmple
cu mii de ochi și cuvinte

am îmbătrânit atât

îmi tremură mâinile pe trecut

îmi scriai

"dacă privindu-te aș orbi
ți-aș vorbi o eternitate

și când vocea mi-ar pieri doar te-aș atinge pentru totdeauna.

de nu te-aș mai simți...ți-aș asculta întreaga făptură
până ce fără de auz aș fii. și ți-aș mirosi iubirea...

iar dacă fără de simțire aș ajunge,
te-aș imagina până la moarte..."