de la acel iunie mi se trage
în cărți epilogul
asmuțit la ce-ar putea să fie
gândul
ce nu se încheie de noapte sau de zi
așează umbre peste toate

te ridici brusc
simți că au rămas nespuse moartea unui pescăruș alb
atât de drag ție
sacrificat
în diminețile unui contrast lipsit de verde
filtrată lumina cobora într- un apus de flacără.

crezi că toată nebunia asta care te-a smuls cu rădăcini
cu tot
se va risipi ca o furtună într-un pahar cu apă
de prea mult soare
de prea mult scrum
un nebun își ițește capul după sufletul tău
nu poți schimba nimic
lumea e o marionetă
care joacă după legi necunoscute.