Aici e singurul loc unde poți vedea păsările uriașe
cu ciocul de fier care vin și pleacă din ceruri
trăiesc aici și acest lucru mă preocupă tot timpul
criza este tratată superficial
țăranii poartă ochelari de soare Emporio Armani
vacile și munca câmpului au dispărut odată cu apăsarea tastei delete
grație unor PC-uri de ultimă generație
tacticoși își plimbă patrupedele canine legate la gât cu lanțuri de argint
privind cu coada ochiului la imașurile supraetajate de B.C.A-uri
cloțuri cărămizi și mortar
bunicuțele simpatice stau plictisite de viață pe grumazul șanțului
cu telefoanele mobilele lipite de tâmple
fac schimb de cuvinte cu nepoții plecați prin străinătățuri
când le vine dor
trag o dușcă dintr-o sticlă cu Romica Puceanu până le cade la rărunchi
numai aici liliacul bătut înflorește noaptea
iar cireșii
oh sărmanii cireși nu se coc niciodată
odată m-am supărat atât de tare
încât m-am închis o lună în casă
când am ieșit eram debusolat
oamenii se schimbaseră complet
și casele se schimbaseră
casele mari le înghițiseră pe cele mici
străzile se asfaltaseră incognito
trotuarele erau pietruite pe ambele părți
la cișmele curgea lapte și miere
mașinile nu mai erau nervoase
șoferii zâmbeau respectos la trecerea de pietoni
aici nopțile sunt magnifice
verile sunt răcoroase
iernile sunt blănde și curate
ca mieii sacrificați în ajunul paștelui
uneori când mă scol
mă ciupesc de ureche.
…Și dacă nu mă doare nimic
înseamnă că trăiesc în Corbeanca.