valuri de gheață se sparg în mintea mea
mă cobor în umbră să-mi car crucea grea-
șiruri de mărgele-nsângerate se-mprăștie în omăt,
de ce l-ai omorât măi fată, nu știi că l-a durut?

duminica trecută parc-a fost un vis
nici nu mai știam ce-i ăla paradis
și mi s-au frânt oglinzile
și ițele s-au incurcat, merele, gutuile..
ale tale buze acre nețesând mătăsile.

plâns-au sălciile și trandafirii
vindecând durerea ce mi-au lăsat-o zilele-
soare de măcel va cuprinde și vid în infinit
căci cu ale tale mâini eu m-am otrăvit.

acum,cu sânge rece și vâscos
spălata-mi ochii negri, urâcioși
de-atat amar și vreme neînduplecată
pe care am ales s-o-mpart
în șapte șoapte ce le voi uita curând la noapte.