Războiul civil din al treilea mandat

Al treilea mandat al dictatorului, dacă va fi să fie, va fi și cel mai sângeros. Exemplificăm numai prin pildele evoluției carierei lui de președinte al RM. Imediat după ce și-a luat la hurta funcția în 2001, marele Grigore Vieru i-a spus lui Voronin public, am spune cu dragoste: „Domnule Președinte, nu vă atingeți de Limba Noastră cea Română, de Istoria Românilor, refaceți economia, europenizați viața oamenilor și eu voi fi de partea domniei voastre”.

Ce a făcut Voronin? La sfat bun a răspuns cu o ură de inimaginat. A declarat război țarii Mamă și Limbii Române; a produs un dicționar rușinos și oribil „moldovenesc-român”; a pus în fruntea guvernelor și a ministerelor financiar-economice oameni agramați și pustii, buni doar de contabili la mici firme prin Edinet si Bascalia; a dat afară mii de profesioniști și i-a înlocuit cu „juju caței tărcați”; s-a razboit bestial cu strada. Atunci a adus în poliție bătauși de meserie - ei băteau ca-n vite și-n bătranii represați, care ieșeau la mitinguri. Și niciunul dintre ei nu a suferit măcar o dată pentru aceste grave încălcări ale drepturilor omului.

La finele verii anului 2004, dictatorul a devenit atât de agresiv, încat a organizat un adevarat macel la „Teleradio” contra duhului însuși al presei libere. Greva jurnaliștilor de la principala instituție media publică s-a transformat atunci în cel mai feroce război al lui Voronin de la sfârșitul primului mandat. Vestiți jurnaliști au fost agresați fară milă, mulți susținatori ai jurnaliștilor (inclusiv câteva doamne) au fost batuți pană le-au fracturat maînile și picioarele. Dictatorul, care mai e și laș, a fugit atunci peste hotare „la odihna bine meritată”, provocând împreună cu prietenul său Smirnov și un măcel contra liceelor românești din Transnistria. În timp ce la Tiraspol, Grigoriopol și Tighina erau terorizați copii, parinți și pedagogi, dictatorul, pe rol de președinte al RM, nu a suflat un cuvințel în apărarea lor.

În aceste condiții de război cu toți și cu toate, cu multiple jertfe, dictatorul a terminat primul mandat și - zâmbind mieros, dar ca un mancurt nemilos - și-a ales cu ajutorul tradătorilor din 4 aprilie 2005 un al doilea mandat. Acesta, cum se știe, a fost și mai cumplit și, tot la sfârșit, a culminat cu măcelul din 6-8 aprilie 2009, când, la fel ca și Hitler, a ordonat distrugerea principalelor edificii ale statului, prin provocatorii săi, pentru a scapa de opoziție și societatea civilă. Au suferit, însa, sute de tineri nevinovați, care au fost maltratați (unii până ce au murit).

Nu mai dăm alte detalii. Evoluția politică a acestui om rău a mers din rău spre mai rău, culmile răutaților manifestându-se, cum bine se vede, la sfârșitul mandatelor lui. Ce ne așteaptă, așadar, în al treilea mandat al său, dacă va fi să fie? Va fi mult mai rău: asasinarea morală a intelectualitații; săracie cumplită; război total cu opoziția politică (vedeți ce mizerii a spus public despre domnii Chirtoaca, Filat, Urecheanu) și, în final - război civil sângeros cu propriul popor. Iată de ce acest rău trebuie scos de la putere anume acum. Iată de ce al treilea mandat al lui Voronin trebuie, cu orice preț, tăiat din rădacină, iar dictatorul - trimis „la odihnă pe care o merită”, după faptele sale.

Timpul