O gară – nimic mai banal. Și totuși...

Puf de castani risipindu-se – ca și bucuria clipei

Frunză îngălbenită în mai – tristeți prea devreme

O mie de vorbe – doar ochii nu mint

Bărbat și femeie privindu-se – la mijloc, ghilotina plecării

Așteptând un tramvai – găsești cu mirare că nimic nu mai e la fel

Râu în mijlocul orașului – dor de-a pleca departe, în munți

Soare arzând necruțător – pe malul apei, așteptarea doar pare mai ușoară

Buze sărutându-se – două inimi la fel

Îmbrățișarea visată – unele lucruri vin ori prea devreme, ori mult prea târziu

Faruri în noapte – atâtea tristeți nerostite

Miros de salcâm – ce puțin îți trebuie să te bucuri

De-o parte și de alta câmp – plângând fără lacrimi floarea soarelui

Noapte ca oricare alta – doar singurătatea-i mai grea ca oricând