Doream
să opresc timpul,
curcubeu de lumină,
cuibărit în mine.

Visam
cu ochii deschiși,
crezând că așa
nu va putea să mă trădeze
furișându-se
sau trecând nepăsător
peste mine.

Iubeam
lăsându-mă pătrunsă
de liniste,
zeița coborâtă din infinitul
în care dăinuie
veșnic așteptată
ca o binecuvântare.

Căutam iubirea
nelimitată de griji,
netulburată de furtuni.
Am trăit fiecare clipă
și nu m-am temut de nimic.

Acum,
doresc, visez și iubesc
în același timp.
Numai așa
curcubeul de lumină
rămâne cuibărit
în sufletul meu.