nimic nu mă înspăimântă
nu voi mai lăsa gol niciodată locul mortului
nu-mi pun centura de siguranță
am nevoie de această mică asigurare că pot să respir
de fapt
aerul se strânge într-un ghem aspru
pe care de-abia îl înghit

nu mă sperie deloc absența mea din mine
la viteza aceasta bach e doar un semn de exclamare
în mijlocul intersecției
doarme un câine surd
nimic nu mă sperie
mai tare ca pavajul pe care
sângele meu se va împrăștia peste o secundă
sau două