eram ca o râmă
mâinile în prelungirea unor semințe
ca niște fire de iarbă se leagănau așa
a viață sau nu știu
poate salutau neființa
le-am pus în umeri
am lăsat în locul lor cruci
și m-am târât cu brațe
mai departe
mai repede


în urmă dâre de lumină roșie
ridicau închipuiri bipede
cum că aș fi întreg mâine
și mâine picioarele aleargă
să le opresc în mine
să mă ridice spre cer


și am mers
am mers mai aproape de întreg
doar mințile împrăștiate
zugrăveau orizontul cu un zbor bolnav
din când în când marea
valuri turbate creșteau verdele
se înmulțeau ca un plancton
să mă cuprindă
am deschis gura
le-am lăsat să intre
și am murit