Unei femei sărace, despre rugăciunea încununată de reușită
(Scrisoarea a 150-a)

Trăiți în lipsuri mari, împreună cu soțul dvs și cu fiul mai mic. Fiul mai mare este deja funcționar de mai multă vreme, dar se înstrăinase cu totul de părinții sai. Ani de zile n-a vrut să vă dea vreun semn de viață printr-o scrisoare sau vreun dar vouă, părinților lui săraci și plini de grijă. Tatăl său nici n-a vrut să mai audă de el. Dvs însă îl potoleați, apărându-vă fiul și dezvinovățind în fel și chip nepăsarea lui față de voi, iar în taină vărsați lacrimi și vă rugați lui Dumnezeu pentru fiul înstrăinat. Și tot așa câțiva ani la rând. Sufletul dvs de mamă era plin de teamă și de rușine: teamă ca tatăl sa nu-și blesteme fiul și rușine să nu se lepede de el pe față. De aceea, înălțați rugăciuni din ce în ce mai fierbinți și mai dese Celui ce singur este în stare să ajute. V-ați rugat, a-ți postit, a-ți făcut milostenie și toate celelalte câte le poruncește credința: neâncetat, zi și noapte, de 7 ani. N-ați obosit, nici nu v-ați îndoit!
În cele din urmă, după 7 ani, a-ți dobândit ceea ce cereați de la Dumnezeu. V-ați dobândit fiul. Inima fiului împietrit s-a întors spre părinții săi. De Invierea trecută a-ți primit de la el o scrisoare de pocăință și un mandat poștal. Se ruga de iertare. Se mira singur cum a putut să fie nesimțitor atâta vreme față de părinții săi, ca și cum niște solzi tari i-ar fi cuprins inima. Făgăduia să scrie și să trimită ajutor regulat. Și-a împlinit făgăduința. Acum vă vine în fiecare săptămână scrisoare de la el și în fiecare lună mandat poștal. Bucuria dvs de mamă nu are margini. Recunoștinta dvs față de Dumnezeu a întrecut cuvintele și s-a revărsat în lacrimi.
Și eu mă bucur de bucuria dvs și mulțumesc lui Dumnezeu, cinstită doamnă. Cu toată seriozitatea vă numesc Doamnă.
Domnia dvs nu stă în mulțimea lucrurilor pământești, nici în bunurile trecătoare, nici în deșertăciunea omenească. Ea nu este întemeiată pe sânge domnesc, ci pe duh domnesc. V-ați înălțat sufletul până la Impăratul împăraților și Domnul domnilor. Prin gânduri cu El aveți împărtășire, prin rugăciuni cu El stați de vorbă. El este aerul și lumina sufletului dvs, întotdeauna de față înaintea privirii dvs duhovnicești. Cu oricine vorbiți, vorbiți ca și cum ar mai fi în discuție un al treilea- fiindcă Dumnezeu este între dvs și cel cu care stați de vorbă. Dvs vorbiți prin Dumnezeu cu oricine ați vorbi, la fel cum și gândiți prin Dumnezeu înainte de a vorbi. Sunteți slujnică a lui Dumnezeu, așadar și fiică a lui Dumnezeu. De aici vine domnia dvs și noblețea dvs. Aceasta este singura domnie ce nu se pierde, singura noblețe care e veșnică. Ea se capată prin credință, se pastrează prin rugăciunile cu lacrimi. La rugăciunile dvs Domnul a dat răspuns în taină în inima dvs la fel ca oarecând femeii cananeence:
O, femeie, mare este credința ta, fie ție precum voiești!
Și a fost după cum a-ți vrut. Pe fiul rătăcit Domnul l-a întors pe calea dreaptă; pe el l-a mântuit de blestemul tatălui, care duce la moarte veșnică, iar pe tată de deznadejde. Iar pe dvs Cel Preaînalt vă va răsplati pentru credința dvs și prin aceea că va întări din ce în ce mai mult domnia și noblețea sufletului dvs duhovnicească, până ce veți trece în împărăția cea veșnică, unde domnesc cei din neamul lui Hristos.
Pace dvs și binecuvântare de la Hristos.