Chiar dacă în jurul tău e iarnă tu să-ți închipui că ești în mijlocul fierbinte al verii și să te străduiești să nu simți răceala de care ești înconjurat. Și atunci totul va fi bine. În cele din urmă vei simți căldura pentru că nimic nu e absolut, totul e relativ. Fiecare experiență din viața ta semnifică ceva pentru tine în exclusivitate. Dacă o povestești oricui riști să o pierzi. Să-i pierzi amintirea… Și amintirea este tot ce-ți mai rămâne atunci când tâmplele îți vor fi albe… Nu-mi pasă de ceea ce vei spune sau vei face. Știu doar că fiecare om este în exclusivitate preocupat de propria persoană. Și fiecare dintre noi este orb în felul lui. Uneori iubim iluzia pe care am creat-o sau pe care ne-o imaginăm și uităm că realitatea este alta. Ceea ce vreau să-ți spun este că ai nevoie de iluzia aceea poate mai mult decât îți imaginezi. Ai nevoie să-ți imaginezi că ești iubit într-un anume fel pentru că altfel nu mai ai puterea să treci mai departe. Ai nevoie să-ți imaginezi că oamenii au o anumită părere despre tine pentru că altfel nu ai mai vorbi cu nimeni, niciodată. Ai nevoie să-ți imaginezi lumea ta interioară într-un anume fel, ceea ce nu-ți poate lua nimeni, oricât s-ar strădui. Tu ești așa cum vrei tu să fii, nu cum te construiesc alții! E problema lor, să și-o rezolve! Și dacă nu te cunosc suficient e irelevant pentru tine.
Dar tot ce-ți pot spune este: nu lovi în cei de lângă tine, nu le distruge personalitatea și visurile, nu ai nici un drept. Ai tot dreptul din lume să te schimbi pe tine. Ești singura persoană pe care o poți schimba. Iar dacă viața ta nu a fost și nu va fi numai flori de câmp să nu plângi. Luptă în continuare și vei învinge. Uneori te vei învinge pe tine. Aceea este adevărata victorie!