Unui iubitor al Sfintei Scripturi, despre mireasmă și mireasmă (IICor. 2, 14-16)
(Scrisoarea a 160-a)

Ai citit și te-ai minunat! Dar omul se minunează oare numai de unele spuse deosebite ale Sfintei Scripturi, nu de toate?
Totul este în Sfânta Scriptură nou ca viața.
Te-ai mirat că apostolul vorbește despre mireasma cunoștinței. Te întrebi: “Cum să aibă loc mirosul în împărăția duhovnicească?”
Așa, foarte simplu: precum există vedere duhovnicească, și auz duhovnicesc și simțire duhovnicească, există și miros duhovnicesc.
Isac, orb fiind, a simțit sufletul fiului său Iacob după miros, și a zis:
“Iată mirosul fiului meu ca mirosul unei țarine pline, pe care a binecuvântat-o Domnul. (Fac. 27,27)
Proorocul îl privește cu duhul pe Hristos de la mare depărtare de vreme ca pe cel mai frumos dintre fiii oamenilor și spune despre mirosul veșmintelor Lui:
“Toate hainele Tale miros a smirnă, a aloe și a casie". (Ps.44)
Bineînțeles, aici nu este vorba de hainele Lui trupești, ci de virtuți ca îmbrăcăminte a sufletului.
Nu degeaba spune poporul despre unii: “are suflet înmiresmat” sau “are suflet împuțit”.
De câte ori luminoasele puteri cerești s-au arătat oamenilor, răspândeau o mireasmă minunată și de viață făcătoare, iar când dracii se apropiau de cineva, se simțea de la ei o putoare scârboasă și nesuferită.
Uneori se simte pe neașteptate mireasmă în timpul rugăciunii și la raclele sfinților. Acest lucru ține însă de tainele lumii duhovnicești și e de neajuns pentru cei ce gândesc numai trupește și trăiesc numai trupește.
Nu este basm nici faptul că sufletele nebotezate au un miros aparte.
Apostolul mulțumește lui Dumnezeu că le dăruiește credincioșilor biruința în Hristos Iisus, care- spune el- arată mireasma cunoștintei Sale prin noi în tot locul, că a lui Hristos bună mireasmă suntem lui Dumnezeu.
Mireasma cunoștintei lui Dumnezeu Celui Unul în Treime, mireasma cunoștintei Fiului lui Dumnezeu ca Mesia, mireasma cunoștintei împărăției lumii și vieții veșnice, mireasma dragostei dumnezeiești, mireasma gândurilor, simțămintelor și faptelor curate și plăcute lui Dumnezeu- aceasta se numește a lui Hristos bună mireasmă lui Dumnezeu.
Această mireasmă o poartă în sufletul lor cei ce Îl cunosc pe Hristos și trăiesc prin această cunoștință. Aceasta e mireasma vieții, potrivnică miresmei morții. Iar mireasma morții o poartă în sine cei ce sunt departe de cunoștința lui Hristos, care îl leapadă pe Hristos ori luptă împotriva lui Hristos. La aceștia întreg sufletul miroase a moarte, fiindcă ei nu vor să știe de nimic din cele de după moarte. Moartea domnește cu deplină stăpânire asupra vieții lor de o clipă.
Moartea viază în toate despărțamintele sufletului lor. Vederea lor ajunge doar până la mormânt, nu și dincolo de mormânt. De aceea și miros a moarte. Fiindcă mirosul sufletului nostru ajunge până la limita vederii noastre: daca limita e mormântul, atunci este miros de moarte; dacă limita este Dumnezeu Cel Viu și Împărăția Cerurilor, atunci este miros de viață.
Toate mirosurile fizice sunt numai simboluri ale realității duhovnicești. Mirosurile duhovnicești nu vin de la nici un fel de obiecte materiale, ci de la calitatea duhurilor netrupești, de la țesătura lor de gânduri și simțăminte bune sau rele.