din ochiul tău își alăptează pruncii somnul adânc
restul e rătăcire ori setea mea de suferință
când unghiile lungi ale viselor eliberează cărnii gustul amar
din mâinile tale curge împărăția oamenilor
hrană pentru frații mei la fel de bătrâni
ce știu să pândească până la capătul lor cuvintele
împărțindu-le mantia galbenă
cât să vindece urechile de ascultare
din tine încolțesc potecile pe ascuns împletindu-se
în lanț desăvârșit către ultima mirare
femeia ta se transformă într-un alt eu al meu
desfăcându-mi învelișurile cu o inspirație
părul tău miroase frumos în versuri pe care
nu mai vreau să le rostesc de teama că ai să mă pierzi
dar ce te-ai face fără mine dacă ușile s-ar deschide un a
după alt a din ochiul tău