De ce plâng Doamne, când Tu ești lângă mine
Și-ai fost de-a pururi în fiecare zi?
De ce să-mi pierd încrederea în Tine,
Pentru că oamenii nu pot iubi?

De câte ori în suflet deznădejdea sapă
Tunele-adânci de ură și minciuni,
Tu vii cu-o picătură de sfințită apă
Și-mi vindeci sufletul. Tu faci minuni.

Renaște totul ca focul din cenușă,
Atunci când uiți în ea doar o scânteie
Știu că vei deschide sufletului ușă,
Căci Tu mereu poți să găsești o cheie.

Și-n clipa-n care sufletul Te simte,
Nu mai există tristețe și durere;
Viața mea curge lină înainte,
Mă nasc din nou, căci Tu îmi dai putere.