Artistului S.Z., despre poporul simplu
(Scrisoarea a 170-a)

V-ați întors dintr-o lungă călătorie făcută prin mijlocul poporului. Nu vă puteți mira îndeajuns: “Cum a putut poporul nostru simplu, neînvățat și neșcolit, să creeze cu mintea și cu mâinile sale asemenea minunății?”
Aveți temei să vă mirați. Cu adevărat poporul simplu a alcătuit cântece atât de melodioase, a lucrat obiecte atât de frumoase, a înălțat clădiri atât de minunate, a rostit gânduri atât de adânci și a rânduit obiceiuri așa pline de tâlc că nici un individ, oricât de înzestrat și de școlit ar fi, nu poate până în ziua de astăzi nici să le egaleze, darămite să le întreacă.
Toate acestea le-a făcut poporul numai cu insuflarea lui Dumnezeu. Prin aceste înalte creații ale sale poporul a mărturisit și a dovedit ființarea și purtarea de grijă a lui Dumnezeu, căci dacă nu luăm în calcul înrâurirea și împreună- lucrarea dumnezeiască este cu totul imposibil să dăm o explicație pentru opera inegalabilă ca frumusețe și sens a poporului simplu, a țăranilor simpli și țărăncilor simple, a căprarilor și morarilor simpli.
Dezlegarea tainei stă în aceea că poporul a nădăjduit în Dumnezeu și s-a rugat lui Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a dat din Duhul Său, Care i-a călăuzit gândurile, simțămintele, limba și mâinile. Iar pe omul școlit, care nădăjduiește doar în sine, Dumnezeu îl lasă de capul lui și el dă numai ce poate da omul singur, fără Dumnezeu.
Cum a putut pescarul galilean Ioan, cu totul simplu și cu totul neșcolit, să scrie cea de-a patra Evanghelie?
Cum a putut pescarul Petru să scrie dumnezeieștile sale Epistole?
Pământul nu poate da o explicație. Nu încape îndoială că aici este amestecat Cerul.
Oamenii sfinți ai lui Dumnezeu au vorbit luminați fiind de Duhul Sfant.
Precum vă mirati dvs acum de poporul simplu, așa se mirau cândva evreii de Hristos: Cum știe acesta carte nefiind învățat? Cum? Atunci le-a răspuns Iisus și a zis: A Mea învățătură nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine (Ioan 7,15-16).
Și măcar că personalitatea lui Iisus este unică în toate privințele, s-ar putea totuși spune cuvinte asemănătoare și despre popor: înțelepciunea poporului nu este a poporului, ci a lui Dumnezeu. Poporul simte asta și așa crede în inima sa: simte și crede că fără Dumnezeu cântecul nu se cântă, fără Dumnezeu casa nu se face, fără Dumnezeu nu se brodează haina, fără Dumnezeu nu se slăvește slava.