Doamne, dacă-aș fi un om normal
ce fericit aÈ™ fi
normalitatea mai presus
de vise, poezii, căutări
oamenii normali suferă la suprafață
nu cunosc adâncimea suferinței
profunzimea îndoielii
ce te-atrage în abis
drogul poeziei
învăpăind sângele
care se murdărește
de câte ori mă spăl în el
poeții sunt paranormali
ridică munții în cer
cu mâna plămădită din idee
intră în focul cuvântului
și ard complet
pentru a renaște iar în suferință
Doamne, dacă-aș fi un om normal
ce fericit aÈ™ fi
dar nu sunt …
sunt poet.