Intrarea la mănăstire

Din primele zile au fost supuși la încercări de către egumenul mănăstirii, protosinghelul Ioanichie Moroi, după care aproape un an și jumătate fratele Constantin a avut ascultarea la vaci, iar Vasile la oi. Au mai primit un canon: timp de trei luni să nu vorbească unul cu altul.
Încă de la început fratele Constantin a fost foarte nevoitor. Lunea, miercurea și vinerea mânca o dată pe zi, făcea sute de metanii, iar noaptea mergea la Utrenie, de multe ori desculț, chiar și iarna. Nevoința i-a fost prietenă totdeauna, până la moarte. Deși era stareț, în chilie nu avea decât o măsuță, cojocul și rasa.