Stagiul militar

Când a sosit vremea să-și împlinească datoria față de împăratul pământesc și-a tăiat părul care îi crescuse peste umeri și a fost dus la un regiment de transmisiuni din Botoșani. Era suficient să-l auzi povestind cum transmitea prin "alfabetul morse" în aplicație, în manevre, ca să uiți de necazuri.
De multe ori a fost ispitit de cei mai mari în grad să nu se mai întoarcă la mănăstire, ci să rămână în armată, dar n-au reușit să-i abată gândul de la părinții și frații lui din mănăstire, de la fostul lui duhovnic Paisie.

"În manevre, ofițerii mă luau să merg alături de ei să le povestesc cum e în mănăstire, dar mă și ispiteau cu unele întrebări: "Măi Ilie, cum trăiesc călugării așa, fără neveste?" iar eu le răspundeam că viața e trecătoare. Câte unul mai spunea: "Așa, măi, vine un război și ne ia dracul!..."
Þin minte că pe când eram caporal de schimb și mergeam noaptea să schimb santinelele și ajungeam la "Postul 5", stăteam și mă uitam spre munți, iar un soldat, Pantea, mă întreba de ce mă uit mereu într-acolo. "Sînt de acolo", îi răspundeam. Mă gândeam că acum e Utrenia, Ceasul I.
De obicei, noaptea, mergeam în urma soldaților și dacă mă întrebau de ce nu merg în față le răspundeam că vreau să văd dacă știu parola, dar eu aveam de spus rugăciuni.
Mai aveam doar câteva luni până la eliberare și am venit în concediu, și m-am dus la părintele Paisie deoarece construia o casă nouă cu paraclis. Când a trebuit să mă întorc la regiment, m-a însoțit pe câmp și mi-a zis:
- Spune-mi, frate Constantine, dacă te liberezi din armată nu vii aici la mine?
- Prea Cuvioase, nu vreau să te mint. Eu sunt legat sufletește de Mănăstirea Sihăstria, unde m-am dus întâi și unde frații mei au murit. Aici, la Cozancea, este prea aproape de satul meu și vreau să fiu mai străin și necunoscut de cei din satul meu și de rudeniile mele. Astfel că, după liberarea mea mă voi întoarce tot la Sihăstria.
El, auzind, a lăcrimat și a zis:
- Eu am nădăjduit că voi avea un ucenic din familia voastră, dar dacă nu ai de gând să vii aici, după armată, atunci hai să facem un jurământ. Să facem mai întâi trei metanii.
După ce am făcut trei metanii amândoi, el a zis:
- Prea Sfântă Treime, Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu și ale tuturor sfinților Tăi, rânduiește ca, de va muri fratele Constantin înaintea mea, să fiu eu la capul lui, iar de voi muri eu mai înainte, să fie el la capul meu!
După aceea, cu multe lacrimi, ne-am luat rămas bun unul de la altul. Această despărțire a noastră a avut loc în vara anului 1936".