Ce este fericirea și cum o percem noi


Toti oamenii doresc sa fie fericiți. Oricât am fi de nihiliști sau de sceptici în anumite momente ale vieții, oricât ne-am îndoi că fericirea poate fi atinsă ori că merită să o cautăm, noi nu incetăm să tindem fie constient sau nu catre dobandirea ei

Chiar daca nu sunt de acord cu afirmația că fericirea e dezirabilă, oamenii se diferentiază de indată ce isi pun problema în ce constă fericirea.
Uneori fericirea este concepută ca o idee foarte inaltă, un ideal îndepartat, deasupra puterilor noastre ori este inteleasă ca o stare a sufletului nostru ( o stare de bucurie, placere , exaltare ,liniște, impăcare)

Ceea ce numim fericire în sensul cel mai strict al termenului, rezultă dintr-o satisfacere mai degrabă a nevoilor care au atins o mare tensiune.

Pentru mine fericirea e un ideal , ceea ce simtim e o stare de bucurie, de mulțumire. Ca sa poti fi fericit trebuie sa atingi absolutul .

Cum considera Solon că nimeni nu este fericit căt timp trăiește, căci oricând se pot abate asupra lui nenorocirile; trebuie să așteptăm sfârșitul vieții cuiva ca să putem spune dacă a fost fericit. In lipsa adevaratei fericiri, oamenii se pot consola cu urmele ei palide: bucuria, placerea gloria, prestigiul. Cel care are previlegiul să trăiasca asfel de stări s-ar putea sa le confunde cu insăși fericirea. El se va mulțumi atunci cu surogate ale fericirii, posibil de atins în ciuda condiției noastre de muritorii sau dimpotrivă, el va ințelege că fericirea este un ideal de neatinssi ca e condamnat iremediabil la nefericire
Fericirea este rezultatul puterilor relative ale sentimentelor pozitive și negative mai degrabă decât cantitatea absolută a unora sau altora
Bucuria nu este decât semnul că emoția creativă și-a îndeplinit scopul.