O făgăduință pentru viață

La un an după ce m-am liberat din armată a venit un ordin ca cei care nu sunt călugăriți să fie luați la concentrare. Atunci Sihăstria aparținea de Mănăstirea Neamț și cei de acolo voiau să mă ia la ei.
Starețul meu, Ioanichie, care era duhovnicul starețului de la Neamț, Melchisedec Dumitriu, nu voia să ma dea, iar starețul Melchisedec nu voia să mă călugărească și să-mi dea adeverință că sunt călugăr, ca să nu fiu concentrat. Părintele Ioanichie Moroi, Dumnezeu să-l odihnească, că tare o mai fost cu frică de Dumnezeu și tare o mai fost cu credință, m-a călugărit în postul Sfintei Marii; îmi aduc aminte. Of! Era un părinte, Nicolae Grădinaru, cu barba mare, poate l-ați apucat unii? El a zis, cum m-a dus în fața Sfântului Altar: "Preacuvioase părinte, să-i punem numele Cleopa, că nu avem nici un Cleopa aici!", și bătrânul a pus mâna pe foarfece și Cleopa mi-a zis. Așa a fost scris.
Când m-am dus la Mănăstirea Neamț și i-am spus că bătrânul m-a călugărit și îl rog să-mi dea adeverință că sunt călugăr, nici nu a vrut să audă. Nici nu voia să-mi spună pe nume. Trei zile am stat la Mănăstirea Neamț fără să mănânc sau să beau ceva și mă rugam tot timpul, iar unde-l vedeam pe stareț mergeam înaintea lui, îi făceam metanie și spuneam: "blagosloviți și mă iertați!", dar el nici nu se uita la mine. Eram hotărât să postesc și să mă rog cât mă vor ajuta puterile.
În a treia zi eram slăbit, că abia mai stăteam pe picioare, atunci l-am auzit pe stareț cum a ieșit pe cerdacul stăreției și îi spune la un frate: "Du-te și vezi unde-i călugărul ăla și cheamă-l aici. M-a biruit!" Așa am primit adeverință că sunt călugăr și am scăpat de concentrare".