Predică la Duminica a XXIII-a după Rusalii
(Despre oamenii demonizați)

Iar dacă Eu, cu degetul lui Dumnezeu scot pe demoni,
iată a ajuns la voi Împărăția lui Dumnezeu (Luca 11, 20)

Iubiți credincioși,
Dacă vom lua aminte cu dinadinsul la cuvintele Sfintei Evanghelii de astăzi, vom înțelege două lucruri de mare folos. Întîi, cît de mare și nemărginită este iubirea de oameni a lui Dumnezeu și, al doilea, cît de mare și cumplită este răutatea diavolilor față de om și de celelalte zidiri ale lui Dumnezeu.
Domnul și Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, văzînd starea jalnică și chinuirea amară a omului demonizat din Evanghelie, prin negrăita lui milă și bunătate față de zidirea Sa, a poruncit demonilor să iasă din acel om chinuit de mulți ani, zidit după chipul și asemănarea Sa (Facere 1, 26); iar demonii, văzîndu-se izgoniți de puterea cea fără de margine a Mîntuitorului, după ce le-a dat voie, au intrat în turma cea mare de porci din apropiere și îndată s-au aruncat în mare și s-au înecat (Luca 8, 33).
Iată cît de mare este oceanul cel fără de margini al dragostei și al milostivirii lui Dumnezeu față de om, că pentru slobozirea unui singur om din legăturile și chinurile diavolului, a îngăduit să se dea pierzării ca la două mii de porci (Marcu 5, 13). Iar diavolii, avînd învoire de la Hristos și vrînd să-și arate răutatea și puterea lor blestemată, au intrat în turma de porci și într-o clipă i-au înecat pe toți în mare. La această Evanghelie Sfîntul Ioan Gură de Aur, arătînd cîtă răutate au demonii asupra oamenilor, zicea: "Dacă asupra porcilor, cu care nu aveau nimic, au arătat diavolii atîta răutate, apoi cu atît mai mult asupra ta, omule, de-a pururea dă război neîmpăcat, luptă neîncetată și vrajbă fără de moarte. Și dacă pe porci, cu care nimic nu le era lor de obște, nici un minut nu i-au suferit, apoi cu atît mai mult ne urăsc pe noi care sîntem vrăjmașii lor și doresc să ne piardă și să ne supună lor. Apoi cîte rele am fi pătimit de la ei, dacă ar fi avut voie de la Dumnezeu asupra noastră. Căci pentru aceasta i-a lăsat Dumnezeu să intre în turma de porci, ca și în trupul dobitoacelor să cunoaștem răutatea lor. Deci și acum cînd vei vedea vreun om stăpînit de diavol, închină-te Stăpînului și cunoaște răutatea vrăjmașului. Că iubirea de oameni a lui Dumnezeu îl ține pe diavol și nu-i dă voie să-și arate puterea și răutatea asupra omului cît ar voi el. Atît îi dă voie să-l muncească pe om cît să-l facă mai înțelept și să arate răutatea diavolului asupra omului".
Apoi zice același Părinte Ioan Gură de Aur: "Voiești și altă pildă despre răutatea diavolilor, cînd Dumnezeu îi dă voie să-și pună în lucrare puterea sa? Socotește cirezile și turmele lui Iov, cum într-o clipă pe toate le-a mistuit. Apoi socotește moartea cea ticăloasă a copiilor lui și rana ce s-a adus asupra trupului său și vei vedea cruzimea, asuprirea și nemilostivirea răutății dracilor. Din aceasta vei înțelege minunat, că dacă lumea aceasta toată, ar fi slobozit-o Dumnezeu sub stăpînirea lui, în puțină vreme pe toate le-ar fi tulburat și asemenea porcilor de care ați auzit în Sfînta Evanghelie de azi și cirezilor lui Iov, într-o clipă de vreme am fi pătimit, că nici o milă de noi nu ar fi avut" (Puțul Sf. Ioan Gură de Aur, Buzău, 1833, p. 108-109).
Să ascultăm mai departe cuvintele Sfintei Evanghelii care zice: Iar păstorii, văzînd ceea ce s-a întîmplat, au fugit și au vestit în cetate și prin sate și au ieșit să vadă cele ce se făcuseră și venind la Iisus, au aflat pe omul din care scosese demonii șezînd lîngă picioarele lui Iisus îmbrăcat și întreg la minte și s-au înfricoșat (Luca 8, 34-35).
Dar care era pricina temerii gadarenilor? Oare minunea omului chinuit de diavoli sau înecarea porcilor în mare? Nici una, nici alta, ci pricina temerii și înspăimîntării lor era călcarea Legii lui Dumnezeu. Căci Legea lui Moise oprea a se mînca carne de porc (Levitic 11, 7), iar ei creșteau porci și mîncau din cărnurile lor. Deci, pentru călcarea Legii i-a cuprins atîta spaimă, ca nu cumva Dumnezeu, pentru această călcare de lege și pentru alte răutăți ale lor să-i pedepsească și cu alte pedepse mai grele. Deci avînd această frică și neîndrăznind a zice ceva asupra Domnului pentru paguba porcilor, Îl rugau cu toții pe Iisus Hristos să se ducă din hotarele lor. Iar preabunul și blîndul Mîntuitor, văzînd împietrirea și nemulțumirea lor, nu i-a certat, ci intrînd în corabie S-a întors iarăși în Galileea (Luca 8, 37). Iar bărbatul din care ieșiseră demonii se ruga să rămînă cu El, iar Mîntuitorul, eliberîndu-l, i-a zis: Întoarce-te la casa ta și spune cîte ți-a făcut ție Dumnezeu. Și s-a dus omul, propovăduind în toată cetatea, cîte i-a făcut Iisus (Luca 8, 39).
Vedeți, frații mei, blîndețea, smerenia și bunătatea cea negrăită a Domnului? După ce a făcut un bine așa de mare cu vindecarea acelui om chinuit de diavoli, nu așteaptă plată de la el spre a rămîne și a-i sluji Lui. Ci i-a zis: Întoarce-te la casa ta și spune cîte ți-a făcut ție Dumnezeu (Luca 8, 39). Dacă ar fi zis "întoarce-te la casa ta și spune cîte ți-am făcut Eu ție", cărturarii, fariseii și arhiereii cei plini de zavistie care pîndeau învățătura Lui, ar fi avut motiv să spună că Mîntuitorul face minuni cu scopul de a fi lăudat de oameni. Dar așa, la toți le-a închis gura, zicînd: Întoarce-te la casa ta și spune cîte ți-a făcut ție Dumnezeu.
Deci se cuvine ca în toate să avem pildă de urmat învățătura și viața Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, iar faptele noastre cele bune să le facem cu scopul de a plăcea lui Dumnezeu spre slava Lui, cum ne învață și Sfîntul Apostol Pavel (I Corinteni 10, 31).
Iubiți credincioși,
Să știți că sînt trei feluri de oameni demonizați: întîi sînt cei ce se chinuiesc cu trupul de duhurile cele rele, cum sînt epilepticii, lunaticii și cei demonizați ca cel din Evanghelia de astăzi. Al doilea sînt toți ereticii și învățătorii mincinoși și răi care cu învățăturile lor greșite schimbă adevărul Sfintei Scripturi și duc la rătăcire de la dreapta credință, pe creștinii nelămuriți și neîntemeiați în adevăr. Iar al treilea sînt cei stăpîniți de grele patimi. Despre primul fel de demonizați am vorbit pe scurt mai sus, despre al doilea amintește marele Apostol Pavel, zicînd: Duhul vorbește lămurit că, în vremile cele de apoi, unii se vor depărta de la credință, luînd aminte la duhurile cele înșelătoare și la învățăturile demonilor (I Timotei 4, 1). Dumnezeiescul părinte Ioan Gură de Aur, tîlcuind acest text al Apostolului Pavel arată că aceștia sînt toți începătorii de erezii, care, povățuiți fiind de demoni și mișcați de duhurile înșelăciunii vor grăi înșelăciuni către cei binecredincioși, spre a-i înstrăina de la adevărata Biserică a lui Hristos.
Deci, luați aminte, iubiți credincioși și țineți bine minte cele auzite, că toți cei ce vor să vă dezbine de la dreapta credință ortodoxă sînt oamenii demonizați și mințile lor sînt mișcate și înșelate de duhurile cele viclene ale iadului, mai ales de duhul mîndriei. Pe aceștia Sfînta Scriptură îi numește fii ai diavolului și vrăjmași a toată dreptatea (Fapte 13, 10) și chiar diavoli ca pe Iuda (Ioan 6, 70). Așadar, toți cei ce învață erezii și vor să propovăduiască altă învățătură afară de cea ortodoxă și care se împotrivesc învățăturii adevărate a Bisericii lui Hristos dreptmăritoare, aceștia sînt fiii diavolilor (Fapte 13, 10; I Ioan 3, 8-10). Acești învățători mincinoși și înșelători, lucrează pururea sub stăpînirea demonilor (Fapte 10, 38; 26, 18; II Timotei 2, 26). Ei ca învățători mincinoși și vicleni, în toată vremea lucrează sub înrîurirea lui Satan (Iuda 1, 9; 1, 23; II Regi 18, 10; Matei 16, 23; Luca 23, 23; Ioan 6, 70 ș. a.). Și tot ca ei predicatorii rătăciți fac voia diavolilor (Ioan 8, 44) și sînt înșelați de ei (III Regi 22, 21-22; II Paralipomena 18, 20-21; Apocalipsa 20, 8). Acești propovăduitori ai minciunii sînt demonizați și orbiți de diavoli (Fapte 13, 10; II Corinteni 4, 4; I Timotei 4, 1).
Al treilea fel de oameni demonizați sînt toți cei stăpîniți de patimi grele, ca: necredința, uciderea, ura, beția, iubirea de arginți, fermecătoria, desfrînarea și altele care îi stăpînesc de multă vreme. Aceștia sînt numiți de Sfînta Scriptură fii ai diavolului (Ioan 8, 44; Fapte 13, 10; I Ioan 3, 8-10; Ioan 6, 70). De aceea Sfîntul Vasile îi arată pe toți cei bețivi a fi mai rău decît cei îndrăciți, zicînd: "Cel ce se îndrăcește este vrednic de jale, iar cel ce se îmbată fiind îndrăcit cu patima beției, este de rîs și mai rău decît cel îndrăcit și nimeni nu-l compătimește" (Sf. Vasile cel Mare, Exaimeron. Cuvînt împotriva celor bețivi. Buc., 1828).
Tot demonizați sînt și vrăjitorii care amăgesc pe oameni cu puterea duhurilor rele. Vrăjitorii, fermcătorii și toți cei care părăsesc pe Dumnezeu și cer ajutorul diavolilor, sînt ei înșiși demonizați și osîndiți la veșnicele chinuri ale iadului.
Iubiți credincioși,
De la primii oameni pînă la sfîrșitul veacurilor, toți sîntem într-o neîncetată luptă cu diavolii, cu duhurile răutății, care încearcă fără odihnă să ne stăpînească, să ne tragă în adîncul iadului.
Pe unii oameni îi chinuiesc cu îngăduința lui Dumnezeu numai în trup, cum sînt cei demonizați și epileptici. Pe aceștia Biserica Ortodoxă îi vindecă, atît trupește cît și sufletește, prin rugăciuni speciale numite exorcisme. Cele mai renumite sînt molitfele Sfîntului Vasile cel Mare, ce se citesc de obicei în biserică, de preoți evlavioși, cu mult post, cu multă smerenie și credință.
Pe lîngă exorcisme, bolnavii de duhuri rele sînt spovediți, împărtășiți și li se face de mai multe ori și Sfîntul Maslu. Cu cît se roagă și postesc mai mult, cu atît se vindecă mai repede.
Al doilea fel de demonizați sînt cei stăpîniți de duhul mîndriei, adică sectanții care luptă pe față împotriva Bisericii, a Ortodoxiei și dezbină pe mulți creștini, răstălmăcind Sfînta Scriptură. Aceștia sînt mult mai greu de vindecat din cauză că sînt stăpîniți de cei mai răi diavoli, ai mîndriei și neascultării. Dar dacă își recunosc păcatele și le mărturisesc la preoți și se roagă mai mult pot fi eliberați de duhul mîndriei și al neascultării.
Însă cei mai numeroși oameni demonizați sînt cei stăpîniți de patimi cumplite, cum sînt bețivii, desfrînații, ucigașii, vrăjitorii, iubitorii de averi și cei robiți de ură și răzbunare. Toți aceștia pot fi izbăviți de robia diavolului și a patimilor care îi țin legați cu lanțul deprinderii, numai dacă vor veni de bunăvoie la biserică, dacă vor să-și mărturisească păcatele la duhovnici iscusiți și dacă își fac canonul de pocăință dat. Fără acestea, adică fără spovedanie, căință și părăsirea păcatelor care îi robesc, nimeni din acești oameni demonizați, bolnavi la suflet și la trup, nu se pot elibera de patimi, de diavoli și de osînda iadului.
Grija noastră, frații mei, este să facem voia lui Dumnezeu și să împlinim poruncile Lui, cu toată credința și rîvna. La aceasta ne ajută harul Duhului Sfînt, ne ajută sfinții îngeri și toți sfinții, în frunte cu Maica Domnului, care se roagă neîncetat pentru noi. Să fugim de păcate ca de moarte, căci prin ele, pierdem harul lui Dumnezeu și în locul lui intră duhul diavolului.
Să nu uităm că prin păcate, oamenii sînt loviți de tot felul de boli, de necazuri și suferințe, ajung robi ai cumpliților diavoli și-și pierd mîntuirea sufletului. Oare cîți creștini nu sînt astăzi robiți de beție și desfrîu? Cîte mame nu-și ucid cu voia proprii lor copii? Cîte familii nu se distrug prin divorț ca urmare a acestor grele păcate?
Deci, să părăsim păcatele ca să scăpăm de diavoli și să rămînem cu Hristos. Să ne păzim inima curată de patimi și mai ales de mîndrie, ca să devenim scaun al Preasfintei Treimi. Să ne păzim trupul curat de beție și desfrîu, ca să devină "templul Duhului Sfînt". Să fugim de diavolul mîndriei, care ucide pe cei mai mulți oameni, știind că Dumnezeu, celor mîndri le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har.
Să ne ferim de cursele Satanei, de patimile tinereții, de vrăjitorie, de înjurături și drăcuit, de beție și vorbe deșarte, știind că prin acestea ne înstrăinăm de Dumnezeu și ajungem să pățim ca omul demonizat din Evanghelia de astăzi. Să aveți grijă mai ales de copiii dumneavoastră, ca nu cumva să cadă în păcate grele și să ajungă robiți de diavoli. Spovediți-vă mai des, rugați-vă mereu, nu lipsiți de la biserică, prețuiți mai mult postul, iubiți viața curată și toate "poruncile lui Dumnezeu" și veți fi vii.
Să ne rugăm Mîntuitorului Hristos să alunge patimile și duhurile rele din noi, să ne ierte păcatele, să ne vindece bolile și să ne facă locașuri ale Preasfintei Treimi. Amin.