În cîte lumea este împărțită
Se pun greșelilor mai mult temei
Veghind o dezbinarea-nsuflețită,
Cînd spunem lume spunem șefii ei.

Dintr-un nimic ne pomenim în crize,
Istoria e pusă peste toate,
Chiar și în sporturi se mai fac devize
Pentru puteri, cu tot, cu nedreptate.

În definiția prin tot supremă
Fair-play-ul rătăcit nu se mai vede
În ochii tuturor e o dilemă,
Judecătorii nu mai au ce crede.

În simțul tuturor e răzvrătire
Cînd toate-s pregătite din culise
Dar lumea totuși crede-n împlinire
Bătînd același drum ca și Ulise.

Iar cavalerii sînt acum o slugă
Și s-au vîndut sintagmelor servide
Degeaba înălțase-vor în rugă,
Arenele de luptă sînt aride.

Dar cît vor bate clopote a moarte
Se vor servi speranțele de-a gata
Și pururi tot de-a gata, peste soarte,
Se va-mproșca noroiul cu lopata!