Negustorului de vinuri S., despre fratele” nefrate”
(Scrisoarea a 208-a)

Un frate ai, unul singur. Și acum te lepezi de el. “Nu-mi este frate” zici tu, “ci nefrate”!
Într-adevăr, mare fărădelege a săvârșit. A spart casa unui bătrân, pe bătrân l-a omorât și i-a luat banii. A fost judecat și osândit la moarte. Acum se află în inchisoare și își așteaptă ceasul cel de pe urmă. Din închisoare ți-a scris rugându-te să-l ierți ca pe un frate, după moartea lui să te rogi pentru el și să-i faci parastase, și să-i muți trupul lângă cele ale părinților voștri. Tu însă ce-ai răspuns? Te scârbești de el, la scrisori nu-i răspunzi, în temniță nu te duci să-l vezi și nu-i mai rostești numele. “Mi-a pătat cinstea” spui în auzul tuturor.
O, iubitorule de cinste, oare nu vezi că și tu pătezi prin egoism ceea pe fratele tău a pătat prin fărădelege? Însă fratele tău se pocăiește pentru fărădelegea sa; pocăiește-te și tu pentru egoismul și trufia ta. Nu este vremea să te gândești la tine- și în ultimul rând la cinstea de care te bucuri în ochii oamenilor-, ci la fratele tău care piere și care te roagă.
Dacă cineva care se îneacă în apă tulbure, zbătându-se în ghearele morții și lovind apa, stropește pe cel care stă pe mal, oare acela trebuie să se supere și să-i întoarcă spatele celui ce se îneacă? Știi că Hristos a spus:
N-am venit să chem pe drepți, ci pe păcătoși (Mt.9,13)?
Fratele tău a făcut rău, și pentru acel rău va face cunoștință în curând cu pedeapsa de la oameni- cea mai mare pe care oamenii o pot da. Și el nu se împotrivește pedepsei de la oameni. Se teme însă de pedeapsa lui Dumnezeu. De aceea se pocăiește înaintea lui Dumnezeu pentru păcatul său și plânge în închisoare, și te conjură să vii la el ca să se ierte cu tine. El știe că nimeni pe pământ nu îl va ierta dacă tu ca frate nu îi dai iertăciune. El ar vrea să meargă pe lumea cealaltă iertat măcar de cineva. Și tu nu vrei să-l ierți. De ce? Din iubire de cinste! Să știi însă că pocăința lui nefățarnică poate prețui în ceruri mai mult decât dreptatea ta.
Hristos l-a miluit pe tâlhar pe cruce.
Cum vrei tu să te împărtășești, cum vrei tu să te unești cu Hristos când ești așa deosebit de Hristos în milostivire?
Tu nici nu bănuiești cât de repede poate pocăința, aproape într-o clipă, să curețe sufletul unui răufăcător.

Nu demult un om a fost spânzurat în ținutul nostru pentru o fărădelege. El s-a căit adânc și sincer, plângând și tânguindu-se pentru fapta sa rea. Atâta s-a rugat lui Dumnezeu în drum spre spânzurătoare și sub spânzurătoare, atâta se ruga de oamenii din jurul său strigând: “Iertați-mă, fraților, iertați-mă!”, că toți plângeau în hohote. Săruta într-una mâna preotului și crucea, se ruga tremurând: “Părinte, roagă-te lui Dumnezeu să îmi dea iertare!” Cineva dintre cei de față ne povestea după aceea: “Simțeam că petrecem pe lumea cealaltă nu un răufăcător, ci un sfânt!”
Astfel, lesne se poate schimba prin pocăință tot lăuntrul omului.
Și fratele tău se schimbă în închisoare prin pocăința.
Te rog și eu; mergi și ajută-i să se pocăiască până la capăt. Nu-l osândi pe cel osândit deja; nu-l disprețui pe cel ce se pocăiește. Fii milostiv față de fratele tău. Părinții tăi și ai lui îl așteaptă pe lumea cealaltă nu ca pe un tâlhar, ci ca pe fiul lor. Nu-i jigni pe părinții fratelui tău. Mergi să-ți cercetezi fratele în închisoare, ca și cum ai merge să-l cercetezi pe Hristos. Și Hristos te va cerceta cu darurile Sale cele bogate.
Pace ție și fratelui tău.