Revizorului Marko N., despre educarea bătrânilor și tinerilor
(Scrisoarea a 232-a)

Scrieți că iubiți copiii din pricina minunatei lor recunoștințe, care la cei mai în vârstă este tocită bine. Dați exemple.

Voi da și eu măcar unul. Isidor, Mitropolitul Petrogradului, povestea deseori cum în copilăria sa era nevoit să umble desculț. Un om pe numele de Petru s-a milostivit de el și i-a cumpărat opinci din scoarță de tei, care prețuiau cinci copeici. Această mică binefacere s-a întipărit atât de adânc în mintea lui Isidor, încât după 50 de ani, ca preot și episcop îl pomenea mereu pe binefăcătorul său, Petru.
Scrieti in continuare ca îi compătimiți pe copii, și asta tocmai fiindcă îi iubiți. Căci au venit vremuri grele pentru copii, pentru sufletul copiilor, pentru caracterul copiilor. Sminteală din toate părțile. Nelămuriri și contradicții bat ca niște vânturi reci copiii și acasă și la școală și pe stradă. Și nu numai că în două clipe sunt expuse copiilor două teorii complet opuse despre viață, despre purtare, despre familie, despre patrie, ci copiii mai sunt și tulburați cu exemple contradictorii. Dvs ați dori pentru copiii o educație aparte, care să-i apere de bolile și smintelile contemporane.
Dar El a zis:
"De nu vă veți întoarce și nu vă veți face precum copiii, nu veți intra întru împărăția cerurilor".
Așadar, Hristos arată apăsat că este mai mare nevoie să fie educați cei mai în vârstă decât copiii. El arată și metoda prin care trebuie să fie educați aceștia. Foarte simplu: să privească la copii. El a spus însă și cum trebuie educați copiii. Tot foarte simplu: Lasați copiii să vină la Mine și nu-i opriți. Atâta doar: copiii să vină la Hristos, iar tot restul e treaba Lui. Și singura sarcină a părinților este să nu-i împiedice pe copii să vină la Hristos.
Așadar, lăsați-i pe copii să vină la Hristos și lăsați-i pe bătrâni să vină la copii. În prezența lui Hristos, cel mai mare Prieten al lor, copiii nu numai ca vor învăța ci vor și prinde putere, fiindcă Hristos nu doar că învață, ci și dă putere duhovnicească așa încât copiii să poată săvârși ceea ce învață.
Hristos este Veșnica Tinerețe. Această Veșnică Tinerețe îi cheamă pe copii ca să le dăruie putere, așa încât să nu imbătrânească duhovnicește, ci să rămână veșnic tineri, ageri și bucuroși. Într-un cuvânt, înțelepciunea educației lui Hristos aici este: copiii să rămână pururi copii și să nu se prefacă în bătrâni. Împotriva acestei înțelepciuni stă educația școlară, școlastică, ce prin puterea sa tinde să facă din copii bătrâni în timpul cel mai scurt, să le dea ca exemplu bătrâni, să le insufle gândire și pricepere bătrânească, să le zbârcească inimile cu scepticismul și pesimismul bătrânilor. În loc să devină bătrânii precum copiii, bătrânii fac din copii bătrâni- și astfel, nici ei nu intră în Împărăția lui Hristos, nici pe copii nu-i lasă să intre. De aici pretutindeni în Europa plângeri că tineretul e disperat.
Hristos să binecuvânteze și să întinerească tineretul european.