Monahului Varahiil, despre Bătrânul Mihail
(Scrisoarea a 235-a)

Privind lumea așa cum este îți pui plin de mirare întrebarea:
"Oare mai sunt oameni ai lui Dumnezeu și în ziua de astăzi?"
Iată, îți voi descrie pe unul din numeroșii oameni ai lui Dumnezeu pe care am avut fericirea să-i întâlnesc.
Este vorba de Bătrânul Mihail, din schitul atonit al Născătoarei de Dumnezeu. Am trecut pe acolo cu închinători de-ai noștri la întoarcerea din Þara Sfântă. Am ajuns în schitul Născătoarei de Dumnezeu la vremea vecerniei. Bătrânul Mihail ne-a întâmpinat cu o bunăvoință simplă de cioban, care fermeca. Ne-a băgat mai întâi în biserica veche (acolo au trei biserici). Ne-a dus înaintea minunatei icoane a Maicii Domnului cunoscute sub numele de Dulcea Sărutare- icoană făcătoare de minuni prin puterea sa și minunată prin frumusețea artistică. Nicăieri Maica Domnului nu se vede atât de palidă ca în această icoană. Dulcea Sărutare este numită fiindcă în ea Născătoarea de Dumnezeu sărută mâna Dumnezeiescului Prunc Hristos. Ne-am apropiat unul câte unul și am sărutat icoana.
- Ea să te sărute! Ea să te sărute!- spunea Bătrânul Mihail cu jumătate de glas, iar pe fața lui trasă cobora lacrimă după lacrimă.
După aceea ne-a povestit:
- Am aici cu mine cincisprezece frați, toți bătrâni și neputincioși. Grecii nu mai dau voie slavilor să vină în Sfântul Munte. De acești cincisprezece trebuie să am grijă ca un împuternicit al Maicii Domnului în acest loc și în această vreme. Eu pentru două lucruri mă rog Domnului: să am multă dragoste și pe lângă asta puțintică pâine.
Părintele Mihail este de neam din Sereza. Din copilărie a dorit să fie monah. Sfântul Nicolae i s-a arătat în Biserică și i-a spus că într-adevăr va fi monah. Plin de bucurie, și-a lăsat mama și toată rudenia sa și a mers în Sfântul Munte. Acolo și-a făcut tot veacul.
A venit și la noi în Ohrida ca să adune danii pentru întreținerea celor cincisprezece bătrâni ai săi.
"Eu sunt bătrânul bătrânilor mei și părintele părinților mei. Trebuie și să-i învăț, și să-i hrănesc, cu toate că eu însumi sunt neînvățat și neputincios. Numai să-i întâresc în dragoste și să-i hrănesc cu pâine. Atâta au parte de la mine, cu ajutorul Născătoarei de Dumnezeu. Iar Ea- Dulcea noastră Sărutare- nu ne va părăsi!"
A slujit liturghia la noi.
- Părinte Mihaile, spune poporului învățătură.
El a venit înaintea ușilor împărătești și a grăit:
- Trei lucruri vă zic:
Unul, că mântuirea noastră e mai subțire decât firul de păr.
Al doilea, că unde este mintea acolo e și casa.
Al treilea, că în această lume am venit ca la iarmaroc să cumpărăm ceva bun și să ducem acasă. Amin.
Poporul a fost mulțumit de această scurtă predică și a dat năvală să ia binecuvântare de la sfântul Bătrân.
Nu se gândea la sine, ci doar la bătrâneii din mănăstire. Și ostenindu-se pentru ei, ostenindu-se să le aducă multă dragoste sfântă și puțină pâine neagră, pe sine însuși s-a istovit de tot trupește și a adormit întru bătrâneți bune. Sufletul lui se bucură acum în Împărăția cerurilor, unde împărățește Dulcea Sărutare.