Pictez fără noimă, pictez întruna. Încerc să descopăr adevărul culorilor. Și mă întreb oare ce se poate ascunde în spatele lor... Roșu, definiția a două corpuri înlănțuite in actul dragostei- p iubire la fel de fierbinte ca și sângele ce trece prin corpurile noastre când știm ca iubin cu adevarat... Galbenul, lumina soarelui ce prin razele sale ne trezește de cu dimineața și ne pregătește calea spre noua zi... Verde, iarba câmpului plin de maci, ce ne înconjoară, plin de viață, plin de minunăția naturii... Albastru, deplinul cerului și al oceanelor, un cer senin plin de secrete precum și apele mărilor, o culoare ce ne trezește misterul din noi și ne aduce aminte cum este sa iubești în taină... Negrul, culoarea cerului întunecat, plin de stele ce înconjoară strălucitoarea lună, care noapte de noapte îndrumă calea celor doi îndrăgostiți, rătăciți în dragostea lor deplină, în noaptea plină de mister ca si iubirea lor... plină de foc... secretă, frumoasă, sensibilă, visătoare. Iar eu... eu încă pictez aiurea, fără noimă, fără ...un sfârșit anume...