Unui scriitor din Zagreb, despre război
(Scrisoarea a 277-a)

Vă supărați pe mine fiindcă în cartea “Războiul și Biblia” am scris că Dumnezeu îngăduie să vină asupra oamenilor război la fel cum îngăduie să vină molimă și foamete, din pricina păcatelor omenești.
Ce am scris, după Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu am scris, nu după mintea mea.

Nici o minte omenească nu a putut până acum să explice taina acestei sume de rele și de nenorociri care se cheamă, într-un cuvânt “război”. Nici mintea mea n-ar fi putut. Totul este însă explicat și lămurit de Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu ca de un soare strălucitor.
Astfel grăiește Domnul către Împăratul David prin proorocul Natan:
“Voi ridica sămânța ta după tine, care va ieși din pântecele tău, și voi întări împărăția ta”.
Dar, spune Domnul în continuare:
“De va face vreun rau îl voi certa pe el cu toiagul omenesc și cu lovituri ale fiilor oamenilor”. (II Imp. 7,14)
Iar “toiagul omenesc” ce altceva înseamnă decât războiul?
Cuvântul lui Dumnezeu nu s-a dezmințit. Solomon, fiul lui David, a făcut la bătrânețe ceea ce era rău înaintea Domnului, precum și fiul lui Solomon, Roboam. De aceea, Șișac, faraonul Egiptului, a venit asupra Ierusalimului și l-a zdrobit pe Roboam, și a intrat în cetate și a prădat-o și “a luat vistieriile casei Domnului și vistieriile casei împăratului”. (III Imp.14,25)

Dvs întrebați: “Dacă Dumnezeu îngăduie să vină asemenea nenorocire asupra oamenilor, unde este atunci buna învățătură a Mântuitorului?”
Pe hârtie. Pe hârtie- la cei ce prin fărădelegile pe care le săvârșesc în timp de pace atrag războiul.
Iar dacă buna învățătură a Mântuitorului ar fi în inimile oamenilor, aceștia ar viețui în pace trainică. Întăriți conștiința oamenilor și micsorați bugetele de război. Osteniți-vă, ca mădular al Bisericii lui Dumnezeu, să curățați lumea de nedreptate și nelegiuiri și primejdia războiului va pieri ca negura înaintea soarelui.
Căci precum este în zadar să strigi cetățenilor unui oraș murdar și ciumat: “Oameni, fiți sănătoși!”, tot în zadar este și să strigi: “Pace, pace!” când trăiești în necurăția păcatelor, în mizeria imoralității și a toată necinstea.
În oraș se va înstăpâni de la sine sănătatea când va fi curățat de murdăria purtătoare de ciumă, iar pacea între popoare când popoarele se vor curăța de ciuma necredinței și a necinstei.
Altminteri, în ciuda tuturor strigătelor noastre: “Pace, pace!", ne va răspunde nu pacea, ci războiul.