Rugăciunile pentru credincioși

Deschiderea antimisului marcheaza sfârsitul Liturghiei catehumenilor, deschisa participarii tuturor, care are un caracter predominant catehetic, de propovaduire a Evangheliei lumii. În ea Dumnezeu Cuvântul ne vorbeste, ne învata și ni se împartaseste prin cuvânt. Urmeaza cea de a doua parte a Sfintei Liturghii, Liturghia credincioșilor sau euharistica, în care Biserica se separa de lume pentru a aduce, în Hristos, jertfa euharistica cea fara de sânge și a fi înaltata în Împaratia cerurilor, la ospatul Stapânului, primind ca hrana însusi Trupul și Sângele Domnului.

La început toți credincioșii se împartaseau la Liturghie

În Biserica primara era de neconceput ca cei ce participa la Liturghia euharistica sa nu se împartaseasca. Canoanele 8 și 9 apostolice și canonul 2 al sinodului de la Antiohia sunt categorice în aceasta privinta amenintând cu afurisirea (excomunicarea) atât pe clericii cât și pe laicii care participa la slujba și nu se cumineca. De aceea la sfârsitul Liturghiei Cuvântului paraseau biserica atât catehumenii cât și penitentii, adica cei opriti de la împartasanie datorita unor pacate grave, la îndemnul diaconului: "Cei care nu participa la împartasanie sa paraseasca adunarea!". "Potrivit sensului liturgic numai cei ce se împartasesc, numai credincioșii participa la Sfânta Liturghie. Si este un privilegiu înfricosator". Cât de mult ne-am îndepartat în zilele noastre de la aceasta înțelegere când majoritatea credincioșilor ramân în biserica la Liturghia celor credincioși fara sa constientizeze privilegiul înfricosator pe care îl reprezinta aceasta, fara sa-si puna problema ca ar trebui sa duca o astfel de viața încât sa poata sa se împartaseasca de fiecare data și fara sa înteleaga ca numai împartasindu-se au participat deplin la Liturghie.

Participarea la Liturghie înseamna un privilegiul înfricosator

Liturghia credincioșilor începe cu rostirea de catre diacon a doua ectenii mici. Aceste ectenii sunt o ramasita a ecteniei mari care în secolele IV-V era rostita doar dupa plecarea catehumenilor și a penitentilor. Dupa mutarea ecteniei mari, mai întâi înainte de trisaghion iar din secolul al XIII-lea în locul ei actual, la începutul Liturghiei credincioșilor întâlnim în manuscrise doua ectenii cu un numar variabil de cereri stabilite astfel încât sa dea posibilitatea preotului de a citi rugăciunile pentru credincioși.

Initial se rosteau trei rugăciuni pentru credincioși, prima în taina celelalte cu voce tare, dupa cum aflam din canonul 19 al sinodului de la Laodiceea (363). Dar manuscrisele liturgice, începând cu cele mai vechi (secolul al VIII-lea) cuprind doar câte doua rugăciuni, diferite pentru Liturghia Sfântului Ioan Gura de Aur și Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. În ceea ce priveste a treia rugăciune s-a emis ipoteza ca ar fi rugăciunea plecarii capetelor de la Liturghia Sfântului Ioan Gura de Aur aflata astazi dupa Tatal nostru .

Rugăciunile pentru credincioși rostite în numele clerului dar îmbratisându-i pe toți credincioșii scot în evidenta faptul ca privilegiul înfricosator de a participa la Liturghie înseamna o împreuna-slujire a clericilor și a laicilor în care se distinge clar slujirea preotiei harismatice de slujirea preotiei împaratesti a credincioșilor. În cele ce urmeaza ne vom apleca asupra rugăciunilor de la Liturghia Sfântului Ioan Gura de Aur prezentându-le pe scurt și pe cele ale Sfântului Vasile cel Mare.

Rugăciune a clericilor spre a fi învredniciti sa mijloceasca pentru popor

"Multumim Tie Doamne, Dumnezeul Puterilor, Care ne-ai învrednicit pe noi a sta și acum înaintea Sfântului Tau Jertfelnic și a cadea la îndurarile Tale, pentru pacatele noastre și pentru pacatele cele din nestiinta ale poporului. Primeste, Dumnezeule, rugăciunea noastra; fa-ne sa fim vrednici a-Ti aduce rugăciuni, cereri și jertfe fara sânge pentru tot poporul Tau; și ne învredniceste pe noi, pe care ne-ai pus întru aceasta slujba a Ta, cu puterea Duhului Tau Celui Sfânt, ca fara de osânda și fara de sminteala, întru marturia curata a cugetului nostru, sa Te chemam pe Tine în toata vremea și în tot locul, și auzindu-ne pe noi, milostiv sa ne fii noua, întru multimea bunatatii Tale".

Prima rugăciune pentru credincioși a Sfântului Ioan Gura de Aur începe cu o multumire adusa de catre protos în numele clericilor slujitori pentru vrednicia primita prin hirotonie de a mijloci pentru popor savârsind Sfânta Liturghie.

Textul face trimitere la capitolul 9 din Epistola catre Evrei în care Sfântul Pavel arata suprematia lui Hristos, "Arhiereul bunatatilor viitoare" (v. 11) și "Mijlocitorul unui nou testament" (v. 15) fata de arhiereul legii celei vechi. Arhiereul legii vechi aducea jertfe sângeroase "pentru sine și pentru pacatele poporului" (v. 7) jertfe care "nu aveau însa puterea de a desavârsi cugetul închinatorului" (v. 9).

Preotia creștina a Noului Testament este împlinirea mijlocirii lui Hristos pe care preotia legii vechi doar o preînchipuia. "De vreme ce firea omului nu poate suferi fiinta dumnezeirii, cu iconomia Ta ai asezat dascali asemenea noua care stau pe scaunul Tau ca sa aduca Tie jertfa și prinos pentru tot poporul Tau" se arata în rugăciunea de la hirotonia episcopului.

La Sfânta Liturghie clericii se roaga sa fie învredniciti a aduce pentru pacatele lor și pentru pacatele cele din nestiinta ale poporului "rugăciuni, cereri și jertfe fara de sânge".

Jertfa fara de sânge este jertfa euharistica ce înlocuieste jertfele sângeroase ale legii vechi, este actualizarea jertfei mântuitoare a lui Hristos care "a intrat odata pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de tapi și de vitei, ci cu însusi sângele Sau, și a dobândit o vesnica rascumparare" (v. 12). El "Care, prin Duhul cel vesnic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertfa fara de prihana, va curati cugetul vostru de faptele cele moarte, ca sa slujiti Dumnezeului celui viu" (v. 14).

Acelasi Duh Sfânt da putere preotiei creștine: "Dumnezeiescul Har, cel ce totdeauna pe cele neputincioase le vindeca și pe cele cu lipsa le împlinește" rânduieste slujitorii ierarhiei sacramentale. De aceea la slujba hirotoniei arhiereul se roaga ca preotul "sa primeasca acest mare har al Sfântului Tau Duh întru viața curata și credinta nestramutata", să se umple de darul Sfântului Duh "ca să se facă vrednic a sta fară prihană în fața jertfelnicului Tău".

La fiecare Sfânta Liturghie, rostind rugăciunea pentru credincioși, preotul trebuie sa-si aminteasca ca numai viața curata și credinta nestramutata dobândita cu puterea Sfântului Duh îl poate face sa-si împlineasca misiunea de mijlocitor catre Dumnezeul cel milostiv și iubitor de oameni fara de osânda și fara de sminteala întru marturia curata a cugetului precum Sfântul Pavel (II Corinteni 1, 12).

Rugăciunea paralela a Sfântului Vasile cel Mare subliniaza faptul ca Dumnezeu este Cel ce ne-a descoperit mai întâi taina mântuirii (I Timotei 3, 16) și a rânduit preotia sacramentala în puterea Sfântului Duh, El fiind Cel care lucreaza în slujitorii Lui (I Corinteni 12, 4-6).

Slujirea laicilor presupune înțelegerea duhovniceasca a slujbei și împartasirea cu Sfintele Taine

"Iarasi și de multe ori cadem la Tine și ne rugam Tie, Bunule și Iubitorule de oameni, ca privind spre rugăciunea noastra, sa curatesti sufletele și trupurile noastre de toata necuratia trupului și a duhului și sa ne dai noua sa stam nevinovati și fara de osânda înaintea Sfântului Tau Jertfelnic. Si daruieste, Dumnezeule, și celor ce se roaga împreuna cu noi spor în viața, în credinta și în înțelegerea cea duhovniceasca. Da lor sa-Ti slujeasca totdeauna cu frica și cu dragoste, și întru nevinovatie și fara osânda sa se împartaseasca cu Sfintele Tale Taine și sa se învredniceasca de cereasca Ta Împaratie."

În cea de a doua rugăciune pentru credincioși a Sfântului Ioan Gura de Aur clericii se roaga mai întâi pentru ei însisi apoi, în cea de a doua parte, pentru popor.

În prima parte se reia cererea din rugăciunea anterioara de a fi învredniciti sa stea "nevinovati și fara de osânda înaintea sfântului jertfelnic". Marturisind nevrednicia pentru aceasta înalta slujire clericii îsi îndreapta toata nadejdea spre Dumnezeu, singurul care ne poate face vrednici curatindu-ne de toata întinaciunea trupului și a sufletului.

Rugăciunea îi cuprinde apoi pe "cei ce se roaga împreuna cu noi", adica poporul dreptcredincios din biserica.

Pentru ei se cere sporul în viața, în credinta și în înțelegerea duhovniceasca. Viata curata și credinta tare este asadar o conditie și pentru slujirea laicilor. Înțelegerea duhovniceasca potrivit Sfântului Pavel consta în cunoasterea voii lui Dumnezeu și împlinirea ei (Coloseni 1, 99). În contextul concret al acestei rugăciuni înțelegerea duhovniceasca înseamna și angajarea constienta în slujirea Sfintei Liturghii prin înțelegerea a tot ceea ce se savârseste în timpul slujbei. În conținuare rugăciunea ne descopera felul în care trebuie sa slujeasca laicii și anume "cu frica, cu dragoste și întru nevinovatie". Slujirea lor culmineaza în împartasirea cu Sfintele Taine care le deschide calea spre Împaratia lui Dumnezeu. Învatam din aceasta rugăciune ca doua caracteristici esențiale ale slujirii laicilor la Sfânta Liturghie sunt înțelegerea duhovniceasca a slujbei și împartasirea cu Sfintele Taine.

Rugăciunea paralela a Sfântului Vasile cel Mare se concentreaza pe pregatirea pentru savârsirea jertfei euharistice preotul cerând "cuvânt întru deschiderea gurii noastre, ca sa chemam harul Sfântului Duh peste Darurile ce se vor pune înainte".

Sa acordam mai multa atentie rugăciunilor pentru credincioși

A fi credincios înseamna a fi consacrat în slujirea lui Dumnezeu, fie în ierarhia sacramentala fie ca laic, un privilegiu și o raspundere extraordinara pe care trebuie sa o primim cu toata seriozitatea. Rugăciunile pentru credincioși ne constientizeaza asupra acestei raspunderi înca de la începutul Liturghiei credincioșilor. De aceea trebuie sa le acordam toata atentia care li se cuvine desi citirea lor în taina și uneori în graba îi împiedica pe preoti sa staruie asupra lor iar pe laici chiar sa le auda.