Sub coaja mea trosnesc amintirile-
secerare de crengi-năpădiri de lumină
Ce multe inelele pe trunchi s-au strâns!-
translații pe axa verticală a lumii,
a unui năucitor răsărit.

Oare câte răsărituri sunt fără apus ?
Nici unul.
Dar câte apusuri au apus răsărind ?
Toate câte le știu.

Din apusul semințelor
mi-am împlinit cu rodii răstignirile
în ochiul ăsta de pădure
unde să rătăcesc aș vrea doar
preÈ› de-un inel.