Din când în când, se oprea din pictat și din povestit și mă privea fix. Nu atât pentru mine, cât pentru priveliștea lăsată de povestea ei pe chipul meu...

Aerul jilav, de după ploaie, inveli țipătul pescărușului cu amestecul sărat de alge, scoici și pește. O rafală scurtă de vând îl smulse de pe terasa farului. Trupul, aproape inert al zburătorului temerar, părea că se va zdrobi inevitabil de pavajul cadrilat al piațetei. În momentul în care mă așteptam să aud izbitura, o altă rafală, mai puternică decât prima, îl împinse pe acoperișul de deasupra Terasei lui Herimon. Un alt țipăt, a uimire, atrase asupra sa cârdul de ciori care-și disputau scoicile cu pescărușii de pe mica plajă de lângă Casino... L-ai cunoscut pe Pierre Nadar? Stătea cu ciocul sub aripă să nu vadă cârdul de ciori năpustindu-se asupra lui. Un lătrat de câine, apărut parcă din pământ, sperie norul negru de hămesite. Nadar și-a deschis aripile, ca pentru a se apăra. Dar Dorra s-a oprit la o palmă de el, s-a lipit de terasă, ca într-o răstignire, a întins botul spre aripa stângă și-a început să-i lingă rana...