Mă gândeam azinoapte în timp ce venele și gândurile trăgeau în toate părțile de acelasi sânge uscat de căldura buzelor tale, mă gândeam cât îmi este de dor de autobuzul cu care ne plimbam, de biletul acela pe care-l compostai cu dinții pe buzele mele... de tine când mă-nghesuiai pe scaun și vroiai să mă cucerești cu mâna... Mi-e dor când îmi șopteai prostii cu luceferi, mi-e dor când erai așa obsedat și nu faceai diferența dintre noapte și zi. De ce nu-mi vii ? A câta oară în brațe? A câta oară am țipat? Pielea ta s-a strâns în jurul unghiilor mele ca o capsă de nedesprins... Nu vrei să fii petecul meu de paradis?