Se face dimineață în pădurea foșnitoare,
Dintre munți.
Tânărul Arici-Pogonici s-a trezit, căci azi e joi
Și se grăbește spre școală.
Tropa-tropa!
Aleargă vesel printre firele de iarbă
Și se dă de-a dura printre tulpinele de iasomie,
De pe marginea potecuței.
Lângă nucul bătrân, se oprește și salută respectuos:
„Bună dimineața domnule Nuc!”
„Bună să-ți fie inima, tinere Arici-Pogonici”
Lângă poiana fermecată s-a întâlnit cu
Tânărul cocostârc ce aleargă grăbit spre școală.
Lipa-lipa.
„Ce faci Pogonici?”
„Salut Coco!”
Ajung instantaneu în fața școlii.
Hărmălaie mare, căci azi se dau diplome și mențiuni speciale
Pentru cel mai frumos și inteligent pinguin de pădure.
Pogonici și-a dat seama că și-a uitat trusa cu compasuri,
În poina fermecată, când s-a oprit să bea apă,
Din iazul, pe unde înoată, dezinvolt,
Peștișorul de aur.
Aleargă repede tropa-tropa
Își recuperează din iarbă trusa,
Și iar tropa-tropa spre școală.
Stupoare!!!...
Școala a dispărut:
În locul ei e o poiană plină cu
Margarete,
Ce se spală pe față și pe dinți.
Pogonici, nedumerit, se uită în dreapta.
Nimic.
Se uită în stânga:
Asclepios (sau Aesculap), jos pe iarbă,
Îmi croșetează un pullover,
Căci a început să bată un vânt rece,
Peste Styx.