Omul are o nevoie stranie. Aceea de a fi condus. Ne place independenta,dar nu si libertatea.Cand ne simtim liberi, ne pierdem. Si asta s-a vazut si se vede din '90 incoace. Paraca inainte nu eram liberi...poate eram mai liberi decat acum...Cine stie? Acum insa ne vindem libertatea pentru siguranta, pentru confort,pentru o anumita pozitie sociala, si chiar pentru opulenta. Astfel ne imaginam ca suntem fericiti.

Eu...mereu am fugit de conventii.Dar ele exista! Fac parte din cotidianul nostru, din lumea noastra mica sau mare. Acolo unde exista conventia apare si compromisul, apoi totul se institutionalizeaza si apoi se secularizeaza.Si uite asa o societate democrata e secularizata in 10 ani de la castigarea acestui drept. Avea dreptate cine spunea ca in democratie unii sunt mai egali decat altii.

Omul are nevoie de lideri. Acolo unde e institutie, apare nevoia unui lider de opinie, care in timp se trnasforma...in formator de opinie, creator de directive, de legi samd...Un cerc. Nu stiu cat de reala e aceasta situatie. Nu cred ca am toate raspunsurile. Ma deranjeaza faptul ca sunt pus in postura sa apelez la situatii de genul asta. Nu sunt deloc obinuit.

Oricum, un lucru stiu sigur. Cineva care pretinde ca are solutii la toate problemele nu poate fi decat un mincinos, un dezaxat sau...Dumnezeu. Omul nu poate fi obiectiv,deci nu poate oferi raspunsuri. Asa ca, un astfel de individ, ori minte de ingheata apele, ori are probleme. Din nefericire sunt multi astfel de oameni carora le incredintam destinele: social, politic, spiritual.

Cand vad un astfel de individ cu solutiile in maini, un individ ce emana acea perfectiune plicticoasa,devin vizibil iritat. E de-a dreptul obositor sa asculti un astfel de om, d-apoi sa ai de-a face cu el: tonul acel elegant care te trimite la origini fara drept de apel, stapanirea perfecta a emotiilor de zici ca ai de-a face cu un computer, neincrederea in orice idee ce vine din afara lui, ideile sclipitoare si ingetate ce le emana...toate dau senzatia unui om lipsit de uman. Din nefericire, astfel de oameni ne dorim. Indiferent de caracterul sau,daca el pozeaza in titan sau semizeu, merita sa stea in frunte. De aceea marile decizii s-au luat in alcov sau ca urmare a unor frustrari. Nimic nu e ce pare.

Ma consider un om axat pe spiritual. Incerc sa-mi fauresc un drum pe aceasta cale. Imi doresc sa ma pot degaja de ceea ce ma disturba in dezvoltarea mea spirituala,dar cu timpul imi dau seama ca nu pot renunta la mine pentru aceasta.

Spirtualizarea inseamna depersonalizare. In timpul unei oarecare boli, ce te tintuieste in pat, simti ca viata ia o directie diferita de cea obisnuita. Eu, personal, simt ca ma pot dezvolta spiritual. Slabiciunea trupului, coincide cu lipsa dorintelor, iar spiritul se bucura de oarecare conditii pentru a se inalta.

Mi-amintesc de explozia de spirtualitate ce m-a invaluit pe cand aveam in jur de 16 ani. Nimic impur in viata mea, la vremea aceea.Cel putin pana in jurul varstei de 19-20 ani. Mari elanuri, mari bucurii. Traiam,o fericire stranie, intr-un soi de clopot invizibil ce ma izola de tot ce era in afara. Pluteam. Pe la 20 ani am descoperit lumea cu drumurile eu. Spirtualitatea a devenit o piesa intr-un joc pe care nu l-am inteles niciodata cum trebuie. O piesa printre multe altele. Existenta.

Acum viata lumeasca isi continua drumul. Ei ii platesc tributul. Gandurile carnale creaza adevarate tornade in fiinta mea. Unde voi ajunge la sfarsitul acestei forme de existenta? Notand, ma eliberez, insa totul e iluzie.

Fac parte dintr-o generatie de oameni - foarte puutini la numar, ce-i drept - care au o dorinta stranie si violenta de a-si schimba viata, de a gasi libertatea deplina. Iesirea nu o vad decat in ascetism sau in placere. Creand, amagesc violenta ce alcatuieste fondul temperamentului meu.