Din bătrîni,circulă zicala: "banul e ochiul dracului".M-am tot întrebat:oare de ce,ochiul dracului?Eu,nu-l concep așa.Și argumentez:dacă ai bani și esti un om generos - în fond,s-au văzut destui oameni cu bani,generoși,nu-i cazul să exemplific acum-,adică te misti ,in sus,binefăcător,inseamnă că faci un lucru bun:posezi banii!;dacă ,în schimb,ai bani si cobori,prin lăcomie și/sau prin toate formele de manifestare a orgoliului,satisfacîndu-ti eul personal, prin orice formă de viciu,dar,mai ales prin pofta de stăpîn,atunci a avea bani, este o cale care te va duce ,sigur,în infern,căci banii:te posedă!In acest caz,da,banul este ochiul dracului.
În opinia mea,un om care vrea să fie, sau este, bogat,in bani-și in ceea ce se poate obtine cu ei- ,nu este,neapărat,și un păcătos sau un ticălos.M-am lămurit in privința aceasta.Nu vorbesc ,aici,desre infatuatii miliardari de carton,răsăriți ,dupa '89,ca ciupercile după ploaie.Să nu amestecăm lucrurile!Una e sa fii un "păduche flaușat",sau un latifundiar devenit,alta este sa fii un om bogat."Bogat nu-i tot una cu imbogațit".
Mai cred că banul nu este "ochiul dracului" pentru aceea că ,Dumnezeu l-a lăsat,si nu cred că a făcut asta spre pierderea omului,ci spre inălțarea lui.Că omul il folosește iresponsabil,e o alta problemă,ce ține de fiecare persoană ,în parte.Și nu-i "ochiul dracului" pentru simplul motiv că ,banul,ne-a fost lăsat ca,prin mijlocirea lui, să ne putem hrani,în primul rind.Apoi să ne implinim anumite nevoi.
Parintele arhimandrit Teofil Pârâian-de la Sîmbata de Sus-,spune desre bani:"să nu ai prea mulți, dar nici in lipsă să nu fii!" Subsciu la spusele părintelui Pârâian,căci ,da,banii ne sînt foarte necesari.Numai că aș avea un amendament,și anume: cu cît mai mulți ,cu atit mai bine! Dacă avîndu-i,urci pe scară,sau cobori,e numai alegerea ta.Nu te costă nimic să fii generos.Să faci, cu banii, lucruri bune,plăcute lui Dumnezeu.Cum zicea si dl.Țînțăreanu într-un interviu:"e atît de usor să fii generos cind ai bani!"
Da.Să fii generos!Insă,uneori nu-i destul.Mulți dintre noi,posesori de bani-unii ,chiar foarte mulți,„implacabil” de mulți(?!)- uităm că:„nu-i destul să faci fapte bune(milostenii),trebuie să te faci ,tu,bun!” Spun asta ,deși,convinsa sînt că ,nu oricine poate fi milostiv.Un om milostiv,trebuie (to have to-cum ar spune englezul)să fie ,negreșit,un om bun.Și avînd bani,trebuie să aspirăm la a depași condiția umană ,căzătoare, dobîndind condiția divină.
Tot din bătrini se știe că:"banul nu te scapa de sărăcia minții!" Aș zice că nici asta nu-i universal valabil.Am întîlnit destui bogați,in bani,dar și spiritual.Evident că,asta-i adevărata binecuvîntare de la Dumnezeu,dar mai trebuie să te străduiești și tu,să fii om,inainte de toate.
Nu cred că-i displace lui Dumnezeu un om bogat.Ci-I displace sărăcia spirituală.II displace răutatea.Necunoașterea."Să te nevoiești a-L cunoaște pe Dumnezeu ,așa incit,să-L reprezinți in caracterul tău!" Asta-i toată știința ,pina la urma.Bogat sau sărac,să nu uiti de Dumnezeu!Cel Care ți le-a dăruit pe toate cite le ai.Tu,omule,nu ești decît un administrator al acestora...